După mine, potolu’! Adrian Diţă vă recomandă reţeta culinară săptămânală, pe bune: Limbi de pisică

Această reţetă este interzisă persoanelor diabetice. Iar persoanele iubitoare de feline trebuie să aibă grijă ca pisicile lor să nu afle ce li se pregăteşte. Dacă apar manifestări plăcute, adresaţi-vă soţiei pentru a mai pregti o porţie. Însă aveţi grijă să specificaţi că doriţi limbi de pisică iar nu ciorbă de limbă. (O să le învăţ în numărul următor pe doamne să facă o ciorbă de limbă autentică, nu spălătura aia de troacă de porci pe care le-o servesc consorţilor în fiecare seară când ăştia se întorc beţi de la serviciu).

Pentru a găti delicioasele limbi de pisică prindeţi mâţa şi închideţi-o în cămară. Cu ocazia asta luaţi de acolo (evident, dacă aveţi) 125 de grame de unt, 160 de grame de făină, 140 de grame de zahăr pudră, o juma’ de linguriţă de zahăr vanilat şi 2 albuşuri. Bun, şi cu mâţa ce facem? Răbdare, domnilor, o să vină şi rândul ei. Până atunci cernem făina şi o amestecăm cu zahărul pudră şi cu zahărul vanilat, apoi mai cernem o dată totul deasupra unei coli de hârtie. Aşa. Într-un castron mai mare şi încălzit frecăm menta… untul cu o lingură de lemn iar în alt vas batem albuşurile spumă. Răsturnăm făina şi zahărul pudră peste unt, amestecând bine, dar nu prea mult. Adăugăm în sfârşit cu lingura de lemn albuşurile bătute spumă. Faceţi rost de un şpriţ (nu vă gândiţi la băutură). Dacă nu găsiţi nicăieri, confecţionaţi unul din hârtie pergament pe care o faceţi cornet şi îi tăiaţi în vârf un orificiu de o juma’ de centimetru diametru. Umplem şpriţul sau cornetul cu aluatul pe care l-am fabricat mai sus şi turnăm pe o tavă de tablă cu fundul gros bastonaşe de aluat lungi cam cât o juma’ de creion lăsând între ele intervale cam de 3 centimetri ca să aibă unde să crească. Dăm tava la cuptor încins potrivit, timp de 7-8 minute, adică până când aceste bastonaşe capătă un chenar auriu spre brun. Scoatem tava din cuptor şi desprindem bastonaşele cu un cuţit cu lama subţire şi elastică… Bun, şi pisica? Care pisică? Pisica din cămară. Aoleo, aţi băgat pisica în cămară? Păi de ce? Scoateţi-o de-acolo imediat, mângâiaţi-o şi daţi-i un castron cu lapte. Că veni vorba de lapte, acesta se mănâncă alături cu limbile de pisică pe care le-aţi preparat mai sus, că aşa se numesc pişcoturile sau bastonaşele alea de aluat copt… Poftă bună!

InSecta religioasă