Vandalii de week-end

Vandalisme la tot pasul

Oricât am încerca să descriem într-un mod pozitiv tinerimea din aceste timpuri, nu se pot trece cu vederea unele fapte constatate în ultimele săptămâni pe străzile şi în parcurile sighişorene. Ca să nu cădem în capcana generalizărilor, precizăm că nu vorbim de tot „tineretul în general” ci de grupuri de tineri (din nefericire, tot mai numeroase) care îşi găsesc să se distreze distrugând mobilier public sau alte obiecte cu diferite utilizări, aflate în spaţii publice. Putem să ne tot aşteptăm la schimbări în mentalul tuturor românilor, ocazionate de promovarea simbolică în primul eşalon al lumii civilizate, dacă cei de la care ne aşteptăm să fie promotorii acestor necesare schimbări ne dau mereu contraexemple. Petrecute mai ales la sfârşit de săptămână, aceste fapte vin să confirme temerile pe care ni le-au împărtăşit mai multe cadre didactice din şcolile sighişorene, foarte pesimiste în ceea ce priveşte viitorul tinerelor generaţii.

În luptă cu tot ce le stă în cale

Sâmbăta seara pentru mulţi oameni însemnă destindere, relaxare, distracţie, bună dispoziţie. Felul cum îşi manifestă „buna dispoziţie” unele grupuri de juni aduce în discuţie probleme ce ţin de educaţie, bună creştere, caracter şi altele din această serie. Ce se întâmplă, de fapt? În serile de primăvară- vară, mulţi tineri se adună în parcuri, aşa cum, de altfel, le stă şi bine. La plecare însă, unii dintre ei îşi manifestă vitejia (stimulată şi de alcool) pe băncile din parcuri pe care le distrug, spre hazul de nestăpânit al „găştii”. Apoi se găseşte un coş de gunoi care, cică, n-ar sta bine în locul în care a fost pus; coşul de gunoi este „demontat” violent şi aruncat aiurea, gest pe seama căruia se râde în hohote. Apoi viteazul demolator, încurajat de asistenţă, este lovit pe neaşteptate de romantism: el rupe câteva flori din parc pe care le oferă batjocoritor unei tinere. Florile sunt acceptate în prima fază, apoi sunt aruncate, la întâmplare, pe trotuar.

Persecutori şi persecutaţi

Asemenea fapte s-au înmulţit în ultimul timp, pe străzile din Sighişoara; mărturie stau băncile avariate sau chiar distruse, florile din parcuri rupte sau călcate în picioare, indicatoarele rutiere îndoite, coşurile de gunoi rupte etc. Pe lângă pagubă (care, fiind publică, se cheamă că o plătim cu toţii), asemenea „vitejii” produc şi un sentiment de nesiguranţă în rândul populaţiei paşnice. Dacă sunt atenţionaţi, tinerii excitaţi de băutură şi prostie devin violenţi: înjură şi uneori lovesc. Nu-i sperie nici măcar sancţiunile contravenţionale, dacă sunt cumva prinşi asupra faptului, lucru care se întâmplă destul de rar; se simt persecutaţi de „comunişti, corupţi sau de Garcea”, ameniţând cu intervenţii pe lângă diverşi reprezentanţi ai autorităţii aflaţi pe poziţii înalte. La nevoie, tinerimea din acestă categorie îşi aduce aminte de democraţie şi de drepturile omului, desigur vagi fragmente culturale citate lăutăreşte şi interpretate după cum le convine mai bine.

Conform concluziilor unor studii efectuate de psihologi de la o universitate din Occident, cei „şapte ani de-acasă” nefructificaţi pentru o dezvoltare pozitivă a persoanei sunt aproape imposibil de recuperat. Aceiaşi specialişti vorbesc despre o asimetrie, constată la mulţi dintre adolescenţii de astăzi, între dezvoltare intelectuală şi caracter. Altfel spus, un tânăr poate să fie foarte isteţ, dar să fie totodată un om de nimic. Singura constatare optimistă a studiului de care am amintit este aceea că asimetria dintre inteligenţă şi caracter poate fi ameliorată fie printr-un proces de autoeducaţie, favorizat fie de dorinţa de succes, fie prin experimentarea unor situaţii-limită cum ar fi întâlnirea cu suferinţa. Aşadar, specialiştii mai acordă, ce-i drept, slabe şanse, de recuperare a tinerilor vandali. Comportamentul celor mai mulţi dintre aceştia face ca premoniţiile sumbre ale dascălilor cu care am discutat să pară cât se poate de probabile. Viitorul nu arată deloc bine!

Florin Chiorean