Vigilenţa cetăţeanului – Strada Tache Ionescu şi dilemele circulaţiei

Aşa cum anunţam încă din numărul trecut, prima chestiune care intră sub lupa cetăţeanului vigilent este o stradă simpatică din imediata vecinătate a zonei centrale şi anume Tache Ionescu, cea mai circulată cale de acces  către cartierul Ana Ipătescu.  Pentru trecătorul grăbit adâncit în gândurile sale, strada asta n-ar părea să aibă vreo problemă. Însă dacă o studiem chestiunea mai cu luare-aminte o să observăm cu surprindere că, cel puţin pentru pietoni, riscurile tranzitului prin zonă nu sunt chiar neglijabile. Prima anomalie care sare în ochi este lipsa trotuarului pe o distanţă de aproximativ o treime din lungimea sa. Venind dinspre liceul MIU o să observăm că trotuarul se topeşte lin în carosabil şi pietonul se trezeşte în mijlocul drumului, fără spaţiu de refugiu în cazul întâlnirii cu un autovehicul. În poza alăturată se observă destul de bine porţiunea cu pricina; într-o parte  sunt parcate maşinile băştinaşilor iar în partea rămasă liberă din drum încape o maşină mică şi cam atât. Pietonul, dacă doreşte să scape teafăr la o întâlnire cu un autovehicul (şi vă garantez că în 99,99% din cazuri pietonul va dori să scape teafăr), nu-i rămâne altceva de făcut decât să se lipească de zidrile caselor sau să sară rapid peste sau între maşinile parcate. Pănă la urmă întrebările noaste sunt: este strada asta drum pentru maşini sau trotuar pentru pietoni? Că nu poate fi şi una şi alta! Iar dacă este trotuar ce caută maşinile pe-acolo? Iar dacă este carosabil, atunci de ce nu există  spaţiu delimitat pentru trecerea pietonilor pe toată lungimea străzii?

Strada Tache Ionescu (Foto: Florin Chiorean)

Birocraţii care se fac responsabili (indirect) de această situaţie îmi vor replica că n-au ce căuta pe-acolo alte maşini decât cele care aparţin locuitorilor de pe Tache Ionescu şi că există indicatoare rutiere la ambele capete de stradă care avertizează conducătorii auto că „circulaţia este interzisă în ambele sensuri cu excepţia riveranilor” (riveran, termen inept, fie vorba între noi). Însă, realitatea constatată în teren este alta! Zilnic, zeci de maşini tranzitează pe-acolo, netulburate de vreo autoritate, Poliţia Rutieră de pildă, care să le umble soferilor la bani sau la puncte, şi să asigure astfel respectarea legii. Că trebuie spus fără ocolişuri: nu numai că se circulă pe Tache Ionescu ca pe bulevard dar se circulă adeseori şi cu viteză mare, că doar s-au înmulţit adepţii lui  „vitezomanul Gică” invers proporţional cu calitatea educaţiei primite de aceştia,  în toate etapele dezvoltării unui om întreg la minte.

Poate unii din cititorii acestor rânduri vor considera exagerat riscul sesizat. Asaltaţi de atâtea împrejurări anormale întâlnite zilnic la tot pasul, nici nu ne dăm seama că există situaţii, aparent banale, care ne pun în pericol viaţa şi integritatea fizică. Cu siguranţă , strada Tache Ionescu poate furniza faptului divers o tragedie, oricând. Oare chiar trebuie să se întâmple ceva grav, ca apoi să pună cineva parul pe nesimţiţii care se cred mari şi tari în oraş?

Şi încă ceva! Dincolo de orice fatalism prăpăstios, obligaţia autorităţilor publice este aceea de a reduce la minimum, prin măsuri inteligente şi ferme,  orice factor de risc din spaţiul public. Pe strada Tache  Ionescu circulă, zilnic,  mulţi pietoni printre  care se numără elevi de la Grupul Şcolar de Industrie Uşoară. Ei pot fi loviţi oricând  de autovehiculele cu care sunt nevoiţi să împartă, inegal, acelaşi spaţiu de circulaţie. Majoritatea şoferilor care conduc aceste autovehicule încalcă legea. Cea mai uşoară cale de rezolvare ar fi ca şoferii să respecte legea de bunăvoie, din bun simţ . Când acest lucru nu se întâmplă, atunci ei trebuie obligaţi să se supună regulilor,  de către Poliţie, prin măsuri punitive. Dacă nici aşa prostul nu poate fi disciplinat, atunci autorităţile locale pot închide strada la un capăt cu obstacol fizic, şi au rezolvat problema în stilul cum se rezolvă problemele în junglă, nu între oameni.

Vigilenţa cetăţeanului va mai lua în vizor strada Tache Ionescu,  într-una din  ediţiile viitoare ale JSR,  pentru a analiza de ce un locaş privat de adăpostit turişti şi-a făcut parcare pe trotuar, într-o zonă unde n-au voie să ajungă alte maşini decât ale celor care au domiciliul stabil pe strada respectivă.

Iar săptămâna următoare vom vorbi despre trecerile de pietoni fantomă. Nu uitaţi: având grijă unii de alţii, ne protejăm indirect pe noi înşine!

Florin Chiorean