Sighişoara Freelance Reporter's Blog

Articole din şi despre Sighişoara (arhiva 2010 – 2012)

Cerşetoria, boală socială incurabilă

Posted by ditzacontra pe 16 august 2010

Foto: Alex Aitonean

O problemă fără soluţii pare să fie cerşetoria la Sighişoara (şi nu numai la Sighişoara). Toate încercările de rezolvare a acestei agansante situaţii de către autorităţi s-au dovedit a fi simple improvizaţii şi au condus la tot atâtea eşecuri. Zilnic, zeci de rromi din satele vecine iau Sighişoara cu asalt fără ca cineva să le poată opri invazia iar consecinţele nu sunt foarte greu de intuit: imagine a oraşului terfelită în faţa turiştilor şi disconfort extrem pentru localnici. Nu există soluţii coercitive de stopare a fenomenului, mai ales de când s-a desfiinţat munca în folosul comunităţii care înlocuia cândva neplata amenzilor. Singura soluţie care poate să mai reducă impactul fenomenului este o descurajare a milosteniei prost aplicate,  prin conştientizarea faptului că banii oferiţi cerşetorilor nu ameliorează situaţia materială a acestora ci, dimpotrivă, întreţin un sistem parazitar şi putred în toate aspectele lui.

Cerşetorii alungă turiştii din Cetatea Sighişoara

Foto: Alex Aitonean

Zilele acestea  turiştii au împânzit Cetatea Sighişoara, chiar dacă nu mai este festival medieval sau ProEtnica, semn că suntem încă un punct turistic puternic al Transilvaniei chiar şi în lipsa unor ample manifestări culturale menite să atragă mulţimi de oameni pe aceste meleaguri . Din nefericire nu ştim să preţuim oaspeţii care ne trec pragul, în sensul că aceştia sunt nevoiţi să facă faţă multor neplăceri cum ar fi slalomul  printre maşinile parcate pretutindeni, în ciuda unei hotărâri de Consiliu Local care restricţionează accesul auto în perimetrul cetăţii şi pe care n-o respectă nimeni.. Cei mai atenţi cu turiştii  se dovedesc a fi cerşetorii şi vânzătorii ambulanţi de obiecte din cupru, fapt care nu-i tocmai în regulă. Prezenţa lor în zona de interes turistic, comportamentul agasant şi înfăţişarea lor îi deranjează pe musafirii veniţi aici să vadă un loc vestit în toată lumea prin pitorescul lui şi nu să se lupte pentru a scăpa de sâcâitoarele apeluri la milostenie ale unor arătări care par aterizate direct din Somalia.

O mama cerşetoare însoţită de mai mulţi copiii şi-au făcut tabără la intrarea în Cetate, lângă coridorul Doamnelor Bătrâne, în mijlocul trotoarului. Povestea o ştiţi bine, mâna întinsă şi repetate milogeli învăţate bine în toţii anii în care fenomenul cerşetoriei a crescut în amploare, în loc să fie descurajat prin acţiuni inteligente şi ferme. Minorii se furişează prin mulţime şi se agaţă de  turişti, nimeni nu scapă de ei până nu se îndură să le dea ceva. În Piaţa Cetăţii acelaşi scenariu: terasele unde turiştii încercau să savureze o gustare şi să se bucure de atmosfera liniştită pentru care suntem renumiţi, sunt contrânşi să-şi plătească repede consumaţia şi să fie cu ochii-n patru la bagaje. Chelnerii îşi apără cu străşnicie clienţii, îi gonesc pe cerşetori iar după câteva minute apar iar şi povestea se repetă. Poliţia Comunitară este neputincioasă în faţa fenomenului şi acţionează mai mult pe post de sperietori decât de autorităţi capabile să facă faţă situaţiei. Şi nici nu au cum, legislaţia nu-i ajută, şi astfel se găsesc mereu între ciocan şi nicovală: dacă întervin în forţă sunt acuzaţi de abuz, dacă stau deoparte sunt infieraţi pentru pasivitate. Dată fiind lipsa de imaginaţie şi soluţii din partea autorităţilor,  Asociaţia Turistică Sighişoara a lansat pe cont propriu  o campanie împotriva încurajării cerşetoriei care poate să dea rezultate numai dacă problema este înţeleasă corect de toată lumea, în special de cei care au impresia că fac cine ştie ce fapte bune dacă finanţează cerşetoria . Proprietarii de terase nu sunt nici ei încântaţi că trebuie tot timpul să fugărească  cerşetorii de la mese, în acelaşi timp ospătarii nu au timp pentru a  face şi funcţia de paznici. Nu lipsesc nici vânzătorii ambulanţi, o vânzătoare de ibricuri din cupru insistă să-şi vândă produsul cu 200 lei şi la nevoie negociază, se milogeşte şi după insistenţe de tip „picătura chinezească” te mai slăbeşte. La acest scenariu am fost martori în repetate rânduri şi credem că trebuie să luăm atitudine împreună, să ne alăturăm campaniei de a descuraja cerşetoria. Municipalitatea trebuie să se implice activ în această problemă care ar putea să ne strice pe termen lung, bunul nume al Cetăţii. Dar, în general trebuie să înţelegem cu toţii că încurajând cerşetoria nu facem un bine oamenilor săraci, cum pare la prima vedere, ci întreţinem o industrie subterană controlată de paraziţi sociali şi contribuim la propria noastră nesiguranţă pentru că, se ştie deja,  cerşetorii de azi sunt infractorii de mâine.

Florin Chiorean & Dorothea Sabina Dâlbea

2 răspunsuri to “Cerşetoria, boală socială incurabilă”

  1. […] Cerşetoria, boală socială incurabilă […]

  2. […] Cerşetoria, boală socială incurabilă […]

Sorry, the comment form is closed at this time.

 
%d blogeri au apreciat asta: