Recital Cipriana Smărăndescu la Sighişoara (Zi de zi)

Muzeul de Istorie Sighişoara în colaborare cu Asociaţia Muzicală „Aliusmodum”, cu sprijinul Municipiului Sighişoara organizează în 2 august, în Turnul Fierarilor un recital de clavicord susţinut de Cipriana Smărăndescu. Membru fondator şi director artistic al Asociaţiei muzicale „Aliusmodum”, artista  are la bază un CV impresionant, licenţiată  în clavecin cum laudae la Vicenza (P. Marisaldi) şi Bucureşti (O. Lefterescu), s-a perfecţionat cu T. Koopman, A. Staier, P. Ayrton, P. Hantaï, urmând în paralel cursuri de orgă la Vicenza, câştigătoare a numeroase concursuri naţionale şi internaţionale, Cipriana Smărăndescu, revine la Sighişoara cu un nou recital de excepţie după cel susţinut anul trecut, tot în Turnul Fierarilor din Cetatea Medievală. (Citeste mai departe)

Academia Muzicală Sighişoara, la ediţia a XVIII-a (Zi de zi)

Debutul lunii august aduce e în Cetatea Sighişoarei un nou eveniment muzical de excepţie,  Festivalul Internaţional de Muzică Academică. Festivalul, care va avea loc în perioada 1- 12 august, are ca mentor pe violonistul sighişorean la origine, stabilit în Elveţia, Alexandru Gavrilovici. Acesta aduce tradiţia muzicală academică în burgul sighişorean din 1994 şi până în prezent. Partenerii municipalităţii Sighişoara  în acest proiect cultural de excepţie sunt Fundaţia Elan Bucureşti şi Asociaţia „Cultura VIVA Sighişoara”. Această manifestare culturală de o înaltă ţinută artistică a adăugat o nouă dimensiune imaginii Sighişoarei ca centru cultural internaţional. (Citeste mai departe)

Puff Daddy feat. Jimmy Page – Come With Me

Nu sunt un fan Puff Daddy (sau cum naiba şi-o mai fi spunând acuma, că şi-a schimbat numele de vreo câteva ori), nici filmul “Godzilla” nu e o capodoperă a cinamtografiei (ci mai degrabă una a ipocriziei tipic americane în care francezii sunt “scoşi” vinovaţi pentru existenţa monstrului, fără să vadă bârna din propriul ochi… mă mir că marele Jean Reno a acceptat să joace în mizeria asta). Dar coloana sonoră mi se pare… epică, iar experimentul ăsta în care se aduce laolaltă hip-hop-ul, hard-rock-ul şi simfonia, genuri muzicale care păreau până acum că se împacă precum apa cu uleiul, mi se pare cel puţin curajos mai ales în condiţiile în care unii au zis despre colaborarea dintre Puff Daddy (pe atunci) şi Jimmy Page că este o blasfemie… Mie personal îmi place ce ai ieşit, în această piesă se “înţeleg” bine părţile de chitară ale lui Jimmy, cu cele ale orchestrei (presupun că e Orchestra Filarmonică Metropolitana din New York) şi cu logoreea plină de tensiune a lui Paff Daddy. Deci veniţi cu mine (Come with Me)… Audiţie plăcută! (Adrian Diţă, admin. www.jsreporter.wordpress.com)

Manu Chao – Politik Kills

În urmă cu vreo 3 luni la Pilula muzicală, Amadou & Mariam din Mali (o ţară din Africa, pentru cei ce stau prost cu geografia) ne învăţa că demagogia, ipocrizia, minciuna, populismul şi alte nesimţiri nu sunt bune în politică… Fireşte, nu sunt bune nici în viaţa de zi cu zi, dar mai ales în politică nu sunt bune. Ei bine, iată că Manu Chao e oleacă mai radical şi ne demonstrează că de fapt politica ucide (Politik Kills). În mod normal n-ar trebui să ne spună el chestia asta, care e evidentă având în vedere ce se întâmplă în lume, ci ar trebui să o conştientizăm fiecare dintre noi. De ce n-o facem? Pentru că suntem prea ocupaţi să supravieţuim politicii care ne ucide… Şi nu ne ucide doar fizic, ci şi moral şi uman transformându-ne în nişte oi din care cei ce (ne) conduc fac ce vor cu noi. Politica n-ar ucide dacă ar fi practicată de oameni responsabili şi dedicaţi celor ce i-au ales să-i reprezinte, dar acest lucru nu s-a întâmplat sau nu se va întâmpla niciodată. Dacă totuşi s-au găsit astfel de oameni care au intrat în politică cu intenţia de a schimba ceva în bine, au sfârşit prin a fi ei înşişi schimbaţi în rău de către politica cea curvă, sau, dacă au refuzat să se schimbe sau să se retragă din activitate, au fost eliminaţi fizic. Aşa că trataţi-i pe politicieni cu circumspecţie sau chiar cu dispreţ, nu le mai ascultaţi minciunile pentru că nu pe voi vă reprezintă, ci pe mafioţii – pardon, pe oamenii de afaceri – care stau în umbră şi pompează bani (furaţi de la voi) în conturile partidelor sau chiar cele personale ale “oamenilor politici” pentru ca aceştia să le ofere cadrul legal astfel încât jaful global pe care-l practică să nu mai fie perceput ca o crimă la adresa umanităţii, ci ca un act de caritate… Manu Chao – Politik Kills (videoclip filmat în Haiti înainte de cutremurul devastator de la începutul lui 2010). Nu pot să vă zic “Audiţie plăcută!”, ci doar să căscaţi mai bine ochii: întotdeauna există cineva gata să vă fure, indiferent cât de săraci aţi fi… (Adrian Diţă, www.jsreporter.wordpress.com)

Suede – Everything will flow

Videoclipul ăsta ai zice că e o reclamă la apă minerală… Când l-am văzut prima dată acum vreo 10 ani la televizor am avut o senzaţie de deja-vu: aşa arată visele mele din această perioadă a anului – oarecum incoerente şi plăcut de răcoroase. Explicaţia, cred eu, este că acum, la sfârşitul primăverii încep să renunţ la pijamale, să dorm dezbrăcat (am voie să apun asta pe site?) şi să ţin fereastra deschisă practic toată vara (detest aerul închis). Iar răcoarea nopţii se transmite aşternuturilor în care sunt învelit, astfel că în somn visez că înnot sau merg prin ape limpezi şi răcoroase… Exact ca în videoclipul celor de la Suede, şi, mai nou, chiar şi pe muzica lor… Audiţie şi vise plăcute! (Adrian Diţă, admin www.jsreporter.wordpress.com)

Rammstein – Moskau

Vă place industrial metal? Dar Tanz-Metal? Păi înseamnă că n-aţi ascultat Rammstein, controversata formaţie germană care, printre variatele stiluri de heavy-metal (sau haevy-lethal?) în care-şi interpretează creaţiile, se încadrează şi în cele două pomenite mai la deal… Mă rog, mai multe detalii găsiţi pe Wikipedia. Eu doar vă voi propune pentru săptămâna asta un pumn de pilule muzicale drept în freză: Moskau (adică Moscova, mai pe nemţeşte) în viziunea lui Rammstein. Asta aşa, pentru că uneori I like it noisy, că de vreo câţiva ani încoace sunt animat de o bizară germanofilie şi că de când am fost mic şi am văzut un album foto color cu imagini din Moscova, am fost fascinat de acest oraş şi sper că într-o zi voi avea ocazia să-l vizitez. Audiţie… mă rog, plăcută!… (Adrian Diţă, admin www.jsreporter.wordpress.com)

Gaetan Roussel – Help Myself (Nous ne faisons que passer)

Iată o melodie drăguţă care să ne mai însenineze zilele. Gaetan Roussel si cea mai cunoscută melodie a sa: Help Myself (adică “să mă ajut singur”) Nous ne faisons qze passer (asta habar n-am ce înseamnă că n-am fost prea bun la franceză iar acum îmi pare rău pentru că între timp am ajuns să îndrăgesc limba asta). Ce mi se pare straniu la melodia asta este că refrenul e în limba engleză, ori, aşa cum mai spuneam şi cu altă ocazie, mulţi broscari nu prea înghit limba asta… Hmmm, sună cam auirea… Anyway, audiţie plăcută! (Adrian Diţă, admin www.jsreporter.wordpress.com)

Anton Şuteu – Amintiri (Memories)

Săptămâna aceasta de dinaintea Sărbătorii Învierii Domnului, adică în Săptămâna Patimilor, vă propun o piesă mai specială, “Amintiri”, a lui Anton Şuteu, unul dintre cei mai prolifici compozitori români din secolul XX, dar mai ales un compozitor care a explorat mai multe genuri muzicale, unele care par că nu prea au legătură una cu alta. Astfel Anton Şuteu a compus muzică simfonică, muzică de cameră, muzică pentru teatru, pentru film şi spectacole TV, dar şi muzică uşoară, pop şi jazz. Pe youtube găsiţi ceva piese ale acestui compozitor, însă nu atât de multe pe cât de vastă este creaţia sa. M-am oprit la “Amintiri” pentru că e bine să ne aducem din când în când (poate mai des decât o facem acum) aminte de marile valori ale acestei ţări, valori care nu sunt apreciate la justa lor valoare preferându-se în schimb promovarea non-valorii şi sub-culturii. Din păcate compozitorul Anton Şuteu a părăsit această lume în septembrie 2010, la doar 63 de ani, dar a lăsat în urma sa o operă nemuritoare… (Adrian Diţă, admin. www.jsreporter.wordpress.com)

Recital de folk la crama Hotelului BinderBubi Sighişoara

În această seară de la ora 19 crama “La Pastorella” a Hotelului BinderBubi din Sighişoara va răsuna de armoniile muzicii folk interpretată de grupul Motto şi Virgil Suciu din Mediaş. Folkmania Primăverii, cum este intitulat evenimentul din această seară, va încerca să aducă primăva şi în sufletele spectatorilor, deci sunteţi aşteptaţi să luaţi parte la acest concert ce se va desfăşura într-o ambianţă intimă şi primitoare. Intrarea este liberă.

Sighişoara Freelance Reporter este partener media al acestui eveniment, fiind prima oară când site-ul, în actuala formulă, apare pe afişul unei manifestări în această calitate.

Adrian Diţă – admin www.jsreporter.wordpress.com

Cassa Loco – Eterna şi Fascinanta Românie

Data trecută am făcut o mică greşeală: ăsta era cântecul pe care trebuia să-l propun ca “Pilulă muzicală” cu efect laxativ pentru a nu ne mai screme să ieşim din criză (sau să iasă criza din noi?). E mult mai optimist, parcă. Nu? Şi se potrivea de minune cu păcăleala de 1 aprilie cu care ne-a cadorisit guvernul. Aia cum că am ieşit din criză. Da, şi ne-am cufundat mai adânc în rahat. Dar nu-i bai! Cassa Loco ne zugrăveşte în cântecul lor viitorul de aur al României şi al poporului care încă îi mai spurcă locul. Audiţi e plăcută şi vise frumoase! (Adrian Diţă, admin www.jsreporter.wordpress.com)

Gest de normalitate, intr-un anotimp obtuz (Cuvântul liber)

Duminica, in Sala “Mihai Eminescu” din Sighisoara, a avut loc una dintre cele mai ample lansari de carte de poezie, ale unui timp postdecembrist, carte a carei valoare, raportata la efemer, da certitudinea de dainuire si relevanta, al carei autor este prefectul Marius Pascan. Organizatorii implicati au tinut sa transforme momentul impartasirii bucuriei facerii unei carti, cu titlu dat sugestiv “Cainta de a fi”, intr-un reusit si inedit spectacol itinerant, de o relevanta traire artistica, avandu-i ca protagonisti pe cei trei tineri talentati actori de la Teatru National din Targu-Mures: Ionela Ardelean, Dan Radulescu si Mihai Craciun, contribuind la desavarsirea ineditului cunoscutul cantautor Mircea Rusu (primar al comunei Band), al carui aport artistic a dat armonie si o stralucire relevanta pe toata desfasurarea spectacolului. (Citeşte mai departe)

Marina and the Diamonds – Oh no!

Pentru săptămâna asta vă propun un cântecel cu un ritm vesel şi optimist cântat de o fătucă simpatică foc, cu un zâmbet care topeşte mâhnirea: Marina and the Diamonds cu Oh no! (sau “O, nu!” mai pe româneşte). E în ton cu vremurile astea optimiste care ne copleşesc: e primăvară, Guvernul zice că am ieşit din criză şi de-acum o să începem încet-încet (extrem de încet) să trăim la fel ca înainte de a intra în criză, sau de a intra criza în noi… Adică vom începe să trăim doar prost, nu foarte prost ca până acuma… Sau, mai pe româneşte, o să înceapă să fie mai gros stratul de margarină şi pe feliuţa noastră de pâine puţină şi amară pe care o mai avem… Numai că de vreo câţiva ani încoace cam pun la îndoială tot ce zice şi face Guvernul ăsta şi mă tem ca ieşirea din criză pe 1 aprilie să nu fie o păcăleală de prost gust şi pe 2 aprilie să iasă ăia la TV şi să zică: “A-ha-ha-haaa! Ce fraieri sunteţi, băăă! Păi voi chiar aţi crezut că aţi ieşit din criză? Aţi ieşit pe dracu’! NOI am ieşit, băi, cu banii voştri!”… Brrr… Sau, poate chiar au dreptate şi pe 1 aprilie chiar ieşim din criză, dar atunci, la cât de competenţi s-au dovedit a fi guvernanţii noştri, poate că intrăm în ceva mai nasol decât criza. Oare ce poate fi mai nasol decât criza?… “Oh no!” Audiţie plăcută! (Adrian Diţă, admin www.jsreporter.wordpress.com)

Sistem – Emoţii

Pilula muzicală “straics bec” (adică se întoarce) după o pauză de vreo 2 săptămâni generată de schimbările care s-au produs la nivelul site-ului. Între timp, iată, a venit primăvară, un anotimp al nostalgiilor… Pardon? Toamna e anotimpul nostalgiilor… Mă rog! Pe mine mă apucă nostalgiile indiferent de anotimp, mai ales anul ăsta când trec în rândul oamenilor de vârstă mijlocie (în aprilie fac 35 de ani… ) Şi pentru că veni vorba de nostalgii mi-am adus (din nou) aminte de vremurile când eram tânăr şi neliniştit şi frecventam diverse locuri de petrecere a timpului liber unde, după o beţivăneală straşnică, eliminam alcoolul din corp prin transpiraţie, schinomosindu-ne pe ringul de dans în ritmuri nebune. Nu e şi cazul piesei de faţă de la această rubrică, piesă ce reprezintă debutul formaţiei Sistem: Emoţii. Băieţii de la Sistem au fost de fapt nişte deschizători de drumuri în genul muzical promovat de ei în România şi încă sunt foarte activi în show-biz-ul românesc actual. Păcat că nu le merge pagina web ca să vedeţi ce-au făcut şi ce mai fac pentru muzica românească de calitate, dar puteţi să le ascultaţi mai jos piesa de debut cu versuri adânci cântate de Alexandra Ungureanu care colabora pe-atunci cu Sistem. Audiţie plăcută! (Adrian Diţă, admin www.jsreporter.wordpress.com)

P.S.: Mai există oare pe youtube vreun clip care poate fi vizualizat de pe site-ul tău fără să mai dai click-uri în plus către youtube?Că m-am săturat de restricţiile astea…

Gogol Bordello – Immigraniada

Mai sunteţi încă în ţară? Nici un bai! Conducătorii noştri vor avea grijă prin înţeleptele lor politici ca fiecare român apt de muncă să facă cunoştinţă cu binefacerile traiului şi trudei pe pământ străin, astfel încât să mai rămână în ţara asta binecuvântată doar bandiţii şi masochiştii. Ei, dar, aşa cum au constatat cei care deja au fost pe la muncă în cele ţări străine şi bogate, nici pe-acolo nu curge lapte şi miere, şi nici câini cu covrigi în coadă nu umblă pe străzile lor. Şi mai mult, străinii care merg pe-acolo să facă un ban cinstit prin acele ţări sunt priviţi uneori chiorâş de localnici. Ce situaţie ingrată pentru un imigrant: alungat de foame şi necazuri din ţara de baştină care ar trebui să-i fie mamă şi tată, şi primit în noua patrie cu ostilitate mocnită şi o oarecare doză de dispreţ (depinde de ţara de proveninţă a imigrantului). Dar mai ai de ales când celebra zicală: “Fie pâinea cât de rea, tot mai bună în ţara ta” s-a transformat în “Fie pâinea cât de rea, e tot mai scumpă în ţara ta şi tot ţi-o fură cineva…”? Nu prea. Însă ia să vedem şi ce părere are Gogol Bordello despre imigraţie şi imigranţi. Gogol Bordello (click pe numele formaţiei pentru informaţii despre ea, că e interesant) este o formaţie multi-etnică de gypsy punk fondată în New York în a cărei componenţă a fost la un moment dat şi un chitarist român. Dacă vă place Gogol Bordello şi stilul lor energic de muzică, în 9 martie puteţi să-i vedeţi live într-un nou concert la Bucureşti la Sala Palatului. Până atunci audiţie plăcută şi spor la muncă prin cele străinătăţuri!… (Adrian Diţă, admin www.jsreporter.wordpress.com)

P.S.: La naiba cu restricţiile astea!… Mai daţi un click în plus pentru a-i asculta pe Gogol Bordello!

Amadou & Mariam – Ce n’est pas bon

Demagogia în politică nu e bună. Ipocrizia în politică nu e bună. Acestea şi alte chestii ne învaţă în cuvinte simple (mă rog, simple pentru vorbitorii de limbă franceză) duetul Amadou & Mariam din Mali, Africa. Şi dacă africanii nu cunosc foarte bine aceste adevăruri simple, apoi nimeni nu le cunoaşte. Deci, care va să zică le cunosc. Şi le cunoaştem şi noi, chiar pe propria piele. Aşa încât uneori mă întreb: la ce dracu’ îs buni politicienii în general şi politicienii români în special? Or fi ei buni la ceva că altfel nu-i scobora Dumnezău pe pământ în mijlocul oamenilor normali dar creduli. Însă până acum n-am reuşit să le aflu folosul pentru că până acum mai mult au încurcat decât au ajutat. Poate or să ajute după ce o să ne îngroape pe toţi şi o să rămână numa’ ei între ei. Până atunci, audiţie plăcută şi voie bună! Atâta câtă mai puteţi avea într-o lume condusă de politicieni ipocriţi. (Adrian Diţă, admin www.jsreporter.wordpress.com)