Cesiro a cumpărat Artfil (Jurnalul Sighișoara Reporter via SighișoaraOnline)

Înfiinţată în anul 1957 sub numele de Combinatul de Faianţă şi Sticlărie din Sighişoara, firma a fost divizată în anul 1990 prin constituirea a trei societăţi comerciale: Cesiro, Stimet şi Artfil. La 21 de ani de la această divizare, putem spune că două dintre societăţi Cesiro şi Artfil îşi vor desfăşura activitatea sub acelaşi acoperiş şi aceasta după ce S.C. CESIRO S.A. a cumpărat clădirea Artfil, a terenului şi pavilionului administrativ, în aceste spaţii urmând să îşi extindă producţia. S.C. CESIRO S.A. una dintre cele mai mari fabrici producătoare de ceramică de menaj din Europa, fondată în anul 1957, în oraşul nostru, sub numele de Întreprindere de Sticlărie şi Faianţă Sighişoara, este  continuatoarea tradiţiei ceramice specifice spaţiului cultural şi spiritual al Transilvaniei, numărându-se printre primele societăţi din România în acest domeniu. (Citește mai departe)

Referințe: Economia sighişoreană faţă cu criza economică (IV)

Pierderi în 2010 pentru Târnava Sighişoara (Zi de zi)

Producătorul de confecţii textile SC Târnava SA Sighişoara a înregistrat o pierdere de 162.212 lei în exerciţiul financiar 2010, conform raportului anual prezentat către Bursa de Valori Bucureşti. „Evoluţia negativă a preţurilor la utilităţi şi combustibil, în sensul creşterii lor, majorarea termenelor de încasare impuse de clienţii externi concomitent cu reducerea comenzilor pe piaţa externă, atât la export cât şi la nivelul UE, datorată de criza economică mondială, fluctuaţia forţei de muncă, reducerea numărului personalului direct productiv, dar şi din lipsa unor măsuri guvernamentale în sprijinul mediului de afaceri sunt câteva elemente care au influenţat în sens negativ activitatea desfăşurată în exerciţiul financiar 2010, activitate concretizată într-o pierdere de 162.212 lei”, a precizat Cecilia Hâncu, directorul general al SC Târnava SA Sighişoara. (Citește mai departe)

Referințe: Economia sighişoreană faţă cu criza economică (II)

Cassa Loco – Eterna şi Fascinanta Românie

Data trecută am făcut o mică greşeală: ăsta era cântecul pe care trebuia să-l propun ca “Pilulă muzicală” cu efect laxativ pentru a nu ne mai screme să ieşim din criză (sau să iasă criza din noi?). E mult mai optimist, parcă. Nu? Şi se potrivea de minune cu păcăleala de 1 aprilie cu care ne-a cadorisit guvernul. Aia cum că am ieşit din criză. Da, şi ne-am cufundat mai adânc în rahat. Dar nu-i bai! Cassa Loco ne zugrăveşte în cântecul lor viitorul de aur al României şi al poporului care încă îi mai spurcă locul. Audiţi e plăcută şi vise frumoase! (Adrian Diţă, admin www.jsreporter.wordpress.com)

Marina and the Diamonds – Oh no!

Pentru săptămâna asta vă propun un cântecel cu un ritm vesel şi optimist cântat de o fătucă simpatică foc, cu un zâmbet care topeşte mâhnirea: Marina and the Diamonds cu Oh no! (sau “O, nu!” mai pe româneşte). E în ton cu vremurile astea optimiste care ne copleşesc: e primăvară, Guvernul zice că am ieşit din criză şi de-acum o să începem încet-încet (extrem de încet) să trăim la fel ca înainte de a intra în criză, sau de a intra criza în noi… Adică vom începe să trăim doar prost, nu foarte prost ca până acuma… Sau, mai pe româneşte, o să înceapă să fie mai gros stratul de margarină şi pe feliuţa noastră de pâine puţină şi amară pe care o mai avem… Numai că de vreo câţiva ani încoace cam pun la îndoială tot ce zice şi face Guvernul ăsta şi mă tem ca ieşirea din criză pe 1 aprilie să nu fie o păcăleală de prost gust şi pe 2 aprilie să iasă ăia la TV şi să zică: “A-ha-ha-haaa! Ce fraieri sunteţi, băăă! Păi voi chiar aţi crezut că aţi ieşit din criză? Aţi ieşit pe dracu’! NOI am ieşit, băi, cu banii voştri!”… Brrr… Sau, poate chiar au dreptate şi pe 1 aprilie chiar ieşim din criză, dar atunci, la cât de competenţi s-au dovedit a fi guvernanţii noştri, poate că intrăm în ceva mai nasol decât criza. Oare ce poate fi mai nasol decât criza?… “Oh no!” Audiţie plăcută! (Adrian Diţă, admin www.jsreporter.wordpress.com)

Adio Mall

Foto: Adrian Diţă

În anul 2007 autorităţile locale anunţau cu surle şi trâmbiţe că în Sighişoara se va construi,  pe strada Gheorghe Lazăr  în locul fostei fabrici de stofe,   un complex comercial de tip Mall care urma să adăpostească pe aproape 2000 de metrii pătraţi, un magazin alimentar de mari dimensiuni, magazine de desfacere a produselor industriale (îmbrăcăminte, încălţăminte, electronice şi electrocasnice etc.), servicii (farmacie, bancă, optică, curăţătorie chimică, frizerie/coafor, telefonie mobilă, cofetărie cu laborator propriu, restaurant tip fast-food şi bar). După trei ani de comunicate prin intermediul cărora se anunţa şi cel mai mic  pas făcut în direcţia începerii lucrărilor, iată că în vara lui 2010 aflăm oficial că proiectul a picat, se pare, definitiv.

Acum e sigur: nu se mai construieşte mall-ul la Sighişoara

Nu va fi Mall, rămâne o groapă mizerabilă. (Foto: Florin Chiorean)

După aşteptări zadarnice ca ceva inedit să apară în  Sighişoara, în speţă un complex comercial de tip Mall pe locul fostei fabrici de stofe, lucrurile s-au clarificat în sensul că  investitorul a anunţat oficial că nu va mai construi nimic. Nu se ştie cu exactitate care sunt cauzele acestui abandon: după unii  criza economică sau după alţii piedicile de ordin juridic, sau, poate mai aproape de realitate, rentabilitatea discutabilă a proiectului. Indiferent care ar fi cauzele reale,  proiectul cu Mall-ul pică  şi  acum se caută un cumpărător pentru terenul pe care a fost amplasată cândva fabrica de stofe şi care acum a devenit acum o groapă insalubră şi deloc aspectuoasă. Cel mai probabil vom avea de aşteptat mult şi bine până va veni cineva cu un proiect care să pună în valoare avantajele amplasamentului respectiv.

Nu apar semne vizibile de începere a lucrărilor nici la magazinul Kaufland pentru care au fost avansate mai multe termene de construcţie până acum, termene care din păcate au fost depăşite demult. În ce priveşte construcţia Kaufland-ului, arhitectul şef al Primăriei, Velicu Ioan a declarat în cadrul ultimei şedinţe de consiliu că  investitorul a solicitat autorizaţie de construcţie în urmă cu patru luni, că luna trecută a solicitat deviere de conductă apă şi canalizare de pe terenul pe care îl deţine şi că pentru a putea funcţiona va trebui să realizeze şi lucrări pentru alimentarea cu energie electrică viitorului magazin. Şi în acest caz problemele de ordin administrativ , avizările şi alte acte necesare se pot constitui în elemente tracasante pentru investitor. Deocamdată, nimeni nu mai avansează termene de finalizare a construcţiei şi nici sighişorenii nu par să mai creadă în ştiri repezite  până când nu văd că se demarează efectiv lucrările.

Anca Maria Radu & Florin Chiorean

Să mori de foame cu pâinea şi cuţitul în mână

După seria de articole de până acum referitoare la modul cum face faţă economia Sighişoarei la criza economică „globală” încep să cred tot mai mult că criza economică nu mai e atât de globală ca anul trecut, de pildă, şi că de fapt criza s-a restrâns tot mai mult spre această zonă din sud-estul Europei în care se găseşte şi ţara noastră şi care, din acest punct de vedere, tinde să devină o gaură neagră. Am impresia că managerii cu care am stat de vorbă până acum au învăţat de mult să nu se mai bazeze pe faptul că statul poate sau, mai ales, vrea să-i ajute, ci să se descurce fiecare cum poate pentru a supravieţui. Dar dacă statul nu ajută economia, atunci măcar să nu pună nici beţe în roate. Pentru că se pare că asta face prin măsurile pe care le adoptă şi răs-adoptă, de nu mai ştiu managerii ce să mai creadă.

Acum vreo doi ani spuneam tot într-un editorial că va veni vremea să achităm nişte note de plată. Ceea ce nu anticipam atunci, pentru că sunt totuşi un om optimist, era faptul că nota e atât de umflată şi nu avem de unde plăti. Pentru că e chiar prea mult pentru nişte circuri electorale de câte un an de zile, asezonate cu 3 mici, 2 beri, un tricou, o şapcă, o găleată, un ceas sau o brichetă cu calendar. Şi plătim toţi: şi cei care au primit, dar şi cei care n-au mâncat şi nici gura nu le-a mirosit. În vreme ce toate astea se puteau lua aproape gratis din piaţă, de la chineji, fără să fi nevoit ca apoi să-i mai şi votezi.

Şi acum, că a venit nota de plată, de unde faci rost de bani? Păi te-apuci să tai salariile medicilor şi profesorilor în loc să iei numa’ de la umflaţii ăia care ştii bine că au furat ani de zile sau care-şi iau salariile fără să fi mişcat o hârtie dintr-un birou în altul în viaţa lor. Pentru că sunt destui. Şi dacă tot n-ar fi ajuns banii, ar fi trebuit să i se bată obrazul şi „clientelei”: „Băi, dă-o-n mă-sa de treabă! Lăsa-ţi-o mai moale cu furatu’, macar până ieşim din rahat. Şi-apăi, dup-aia, când ne revenim, puteţi fura iarăşi dacă altfel nu vă pricepeţi să faceţi avere.” Dar cum să te pui cu „clientela” română, de o lăcomie bolnăvicioasă, cea care te-a suit la putere?

În vremea asta fonduri europene de miliarde de euro aşteaptă stinghere să le bage şi pe ele cineva în seamă. Să se simtă şi ele dorite şi cheltuite. Însă nimeni nu pare să vrea să se atingă de ele… E ca şi cum ai muri de foame cu pâinea şi cuţitul în mână pentru că cuţitul nu e ascuţit şi în plus nu ştie nimeni să-l folosească. „Cuţitul” în cazul de faţă este birocraţia din România de care se plânge toată lumea. Înclusiv cei care au puterea să schimbe lucrurile…

Adrian Diţă

Economia sighişoreană faţă cu criza economică (VI)

SC Cableteam SRL Sighişoara – extindere în vreme de criză

SC Cableteam SRL Sighişoara (Foto: Adrian Diţă)

Spre deosebire de celelate firme din Sighişoara, despre Cableteam s-a scris destul de puţin de-a lungul timpului în Jurnalul Sighişoara Reporter. A fost doar menţionată înfiinţarea firmei în anul 2003. Între timp firma a crescut, s-a dezvoltat şi a ajuns să conteze tot mai mult în peisajul economic al Sighişoarei. De altfel profilul producţiei firmei Cableteam este şi oarecum atipic pentru industria sighişoreană tradiţională axată pe ramurile textilă, ceramică (menaj sau pentru construcţii), prelucrări mecanice sau, din când în când, prelucrarea lemnului. Cableteam, aşa cum îi spune şi numele, produce o largă gamă de cabluri: de comandă ecranate şi simple, conductoare şi cabluri pentru instalaţii electrice, cabluri şi conductoare pentru autovehicule, precum şi cabluri speciale. Fabricarea de cabluri reprezintă 90% din producţia firmei, dar Cableteam are şi 2 secţii independente: una de prelucrări mecanice şi una de proiectare, construcţie şi programare de tablouri electrice de automatizare destinate utilajelor industriale. Cererea de astfel de cabluri pe piaţă este destul de ridicată pentru că firma sighişoreană a fost foarte puţin afectată de criza economică iar în momentul de faţă se află în plin proces de extindere. Directorul Cableteam, Karl Schuster a declarat că recent firma a cumpărat halele învecinate dezafectate ale fostei spălătorii de lână ce au aparţinut fostei ţesătorii de stofe pentru a deschide acolo noi secţii de producţie a cablurilor şi liţelor de cupru. Astfel Cableteam este până în prezent singura firmă din Sighişoara care în aceste vremuri face investiţii majore în extindere. Karl Schuster speră ca până la iarnă sau cel mai târziu la începutul anului următor, noile secţii să intre în producţie, acest lucru însemnând, pe lângă creşterea cifrei de afaceri a firmei, şi crearea de noi locuri de muncă.

Evoluţie pozitivă

Cableteam s-a înfiinţat în anul 2003 şi este parte a grupului german Wilms. A cumpărat halele fostei fabrici de mobilă şi în decurs de 2 ani şi cu o investiţie de aproximativ 10 milioane de euro în amenajări şi dotări cu utilaje performante aduse din Germania, firma a început efectiv producţia în anul 2005. 90% din producţia de cabluri a firmei este destinată pieţei germane, dar cererea este în creştere şi pe piaţa românească iar Cableteam profită de acest lucru. Directorul firmei, Karl Schuster a specificat însă că în România există o cerere foarte mare de liţă de cupru iar Cableteam este printre puţinele firme din România care deţine utilajele necesare fabricării liţei şi poate oferi acest semi-fabricat la o calitate superioară. Astfel, dacă în totalul producţiei Cableteam este socotită şi fabricarea şi comercializarea pe piaţa internă a liţei de cupru, rezultă că 40% din producţia firmei merge către piaţa românească. Cuprul folosit la fabricarea liţei este adus din Germania pentru că în România nu s-a găsit nici un furnizor care să ofere o calitate optimă a materiei prime.

Deşi preţul cuprului stabilit de bursele internaţionale a rămas la un nivel scăzut în perioada de recesiune, criza economică a fost resimţită de Cableteam pentru o scurtă perioadă la începutul anului 2009 când firma a trebuit să disponibilizeze circa 8% din personal. Însă, a precizat Karl Schuster, până la sfârşitul lui 2009 toţi cei disponibilizaţi au fost reangajaţi după ce, ca urmare a restrângerii activităţii unor firme membre ale grupului german Wilms, comenzile pentru cabluri au fost direcţionate către Cableteam Sighişoara. În prezent firma are 245 de angajaţi iat în perspectiva extinderii Cableteam numărul acestora ar putea să crească.

Comparativ cu anul 2008 cifra de afaceri din 2009 a Cableteam Sighişoara a înregistrat o uşoară scădere, de la 12 milioane euro, la 11 milioane euro, însă pentru anul în curs se preconizează un salt la aproximativ 20 milioane de euro în condiţiile în care în primul semestru al acestui an cifra de afaceri a ajuns deja la 9,5 milioane euro. Din datele pe care le avem până în acest moment rezultă că acesta ar fi cel mai mare salt al cifrei de afaceri înregistrat la o firmă din Sighişoara până în prezent, mai ales în aceste condiţii nefavorabile pentru economie.

„Ar fi util şi puţin ajutor din partea autorităţilor locale.” Karl Schuster, directorul SC Cableteam SRL Sighişoara (Foto: Adrian Diţă)

Perspectivele pentru Cableteam sunt optimiste în condiţiile în care cererea pentru produsele sale sunt în creştere şi depăşesc capacitatea actuală de producţie a firmei. Acest lucru a determinat conducerea firmei să înceapă programul de extindere a spaţiilor de producţie prin achiziţionarea halelor dezafectate ale fostei spălătorii de lână. În urma acestei extinderi vor fi create noi locuri de muncă, mai ales pentru cei cu calificare în domeniul electro-tehnic, iar producţia se va diversifica prin fabricarea de cabluri pentru industria de automobile dar şi prin sporirea producţiei de liţă de cupru pentru care există o cerere tot mai mare pe piaţa românească.

„Ar fi util şi puţin ajutor din partea autorităţilor locale”

Ca şi ceilalţi manageri cu care am stat de vorbă până în prezent, şi directorul Cableteam, Karl Schuster şi-a exprimat îndoiala că măsurile adoptate de Guvern pentru scoaterea ţării din criză ar putea avea efectul scontat în lipsa programelor de încurajare a investiţiilor, mai ales în industrie. Iar acest lucru se reflectă negativ şi în posibilitatea autorităţilor locale de a sprijini prin măsuri economice investiţiile în oraş. „În ţări ca Germania firmele din sectorul de producţie care se înfiinţează sau se extind beneficiază de anumite facilităţi, atât la nivel central, cât şi la nivel local. Mă refer mai ales la anumite scutiri de taxe pe perioade determinate. În România din păcate nu e cazul. Din contră, firmele sunt tot mai mult împovărate cu impozite şi taxe care le frânează dezvoltarea. Acum, aflându-ne în plin proces de extindere a capacităţii de producţie, ne-a fi util şi puţin ajutor din partea autorităţilor locale, însă nu ştiu în ce măsură legislaţia mai permite acest lucru…” a încheiat Karl Schuster.

Adrian Diţă & Florin Chiorean

Sighişoara şi crizele

Nu-mi aduc aminte de vreo perioadă de graţie în istoria recentă a Sighişoarei. Mereu am trăit, ca cetăţeni ai unui oraş vestit în toată lumea, în aşteptarea unei prosperităţi, de care unii musafiri din lumea largă se miră că n-am dobândit-o încă. Au trecut mai bine de 20 de ani de la marea schimbare şi parcă în loc să ne ridicăm, ne afundăm şi mai mult într-o zonă gri a vieţii, unde nu se trăieşte pentru bucuria de a fi ci doar luptând pentru a supravieţui între două chenzine mizerabile. Aşa că marea sperietoare care este criza globală nu ne ameninţă cu scăderea nivelului de trai, aşa cum se întâmplă în ţările prospere şi chiar în unele zone din România; ne arată calea sigură spre colaps .

Şi totuşi, de ce Sighişoara se complace în această situaţie de criză economică de atâta amar de vreme? Pentru că aici, şi probabil în multe alte locuri din ţară, încă se aplică „capitalismul sălbatic” de care occidentul s-a lepădat de peste 60 de ani. Acest tip de „sistem” economic de mâna a doua  a generat în trecut frustrări care i-au adus pe comunişti în prim-planul istoriei, şi ştim cu toţii ce a urmat. „Capitalismul sălbatic” în varianta sighişoreană îi determină pe mulţi oameni cumsecade, mulţi dintre ei tineri, să plece din oraş, fie în zone din România unde patronatele au început să respecte munca la un nivel mai apropiat de valoarea ei reală , fie în alte ţări unde se poate trăi omeneşte chiar şi dintr-un salariu de agricultor.

N-am niciun indiciu că se va schimba ceva în viitorul apropiat. Exemplele pozitive, atâtea câte mai sunt, vin de la companii exersate în jocul economiei de piaţă sănătoase în care omul nu este doar o maşină de produs profit ci şi o fiinţă care trebuie să-şi cunoască propria împlinire în urma eforturilor sale. Ca să ieşim din mocirla noastră locală ar trebui să învăţăm să ne respectăm efortul reciproc şi să ne susţinem unii pe alţii, indiferent de norocul fiecăruia în privinţa averii dobândite. Asta doar pentru a mai atenua efectele crizelor sighişorene. Că de felul cum vom scăpa de criza globală, depinde şi nu prea depinde de noi.

Florin Chiorean

După mine, potolu’! Reţeta culinară săptămânală, pe bune. Adrian Diţă vă recomandă: Sex on the Beach

Nu sunt sigur că e cea mai nimerită idee să vă propun să faceţi “Sex on the Beach” la această rubrică, dar trebuie în continuare să ţinem pasul cu cele două, hai trei, crize majore cu care se confruntă omenirea în zilele noastre: criza economică, încălzirea globală şi explozia demografică. Iar săptămâna asta ne vom concentra asupra încălzirii globale şi exploziei demografice prin prepararea cocktail-ului ce se cheamă “Sex on the Beach” pentru că acest cocktail se consumă într-o atmosferă fierbinte şi poate fi preludiul sau postludiul (dacă există aşa ceva) actului intim care duce de multe ori la popularea exagerată a planetei după îndemnul biblic: “creşteţi şi proliferaţi şi stăpâniţi pământul”. Pentru un “Sex on the Beach” trebuie înainte de toate să aveţi peste 18 ani… Adică trebuia, că acum văd că se poartă şi la vârste mai fragede. Apoi mai trebuie 30 ml. de gin, 20 ml. de votcă, 20 ml. de Peacher Mignon (habar n-am ce-i asta, dar presupun că e vorba de un soi de rachiu sau şnaps de piersici), 20 ml. de suc de lime (tot un soi de lămâi, dar micuţe şi verzi), 20 ml. suc de lămâie (normală) şi la urmă suc de piersici sau cireşe. Toate aceste ingrediente se amestecă într-un shaker cu gheaţă pisată, se toarnă în pahar şi apoi se adaugă sucul de cireşe sau piersici. Se serveşte, aşa cum spuneam, numai într-o atmosferă fierbinte, de care e clar că nu ducem lipsă… Ca să vă bucuraţi de acest cocktail nu-i musai să fiţi pe o plajă de la mare (beach (engl.)=plajă), se poate şi pe malul Târnavei dacă mai aveţi loc de balastiere, de vegetaţia care a crescut din abundenţă p-acolo sau de vitele care pasc pe plajele însorite din Sighişoara. Însă în acest caz numele cocktail-ului, ca şi reţeta lui trebuie puţin adaptată realităţilor locului. Astfel că “Sex on the Beach” ar trebui să se numească “F…tai pe malu’ Târnavei” şi să conţină în loc de gin, rachiu alb; în loc de vodcă, nişte “Săniuţa”; în loc de Peache Mignon, pălincă de piersici distilată în casă; iar în loc de suc de lime şi lămâi, nişte hellas îndoit cu apă. Gheaţa pisată o puteţi răzui de pe pereţii congelatorului care oricum şade gol de când au început să salte preţurile la alimente, iar în loc de suc natural de piersici sau cireşe puteţi folosi prafuri de-alea concentrate la plic pe care le “deconcentraţi” cu apă de la robinet.

Fireşte, mai e o variantă pentru “Sex on the Beach” care se cheamă “Sex with a Bitch”, este cocktail-ul preferat al politicianului român şi se prepară din 50 de ani de comunism, la care se adăugă 20 de ani de consumism (democraţie sălbatică Made in Romania), câteva catralioane de tone de prostie, tupeu, indolenţă, iresponsabilitate, “miserupism”, hoţie etc., totul asezonat cu varză… multă varză. Gheaţa se obţine din resurse naturale, adică din reţeaua hidrografică a ţării care a îngheţat în urma promisiunilor din campaniile electorale. Apropo, ştiaţi că: cel mai mare fluviu din România nu este Dunărea, aşa cum am învăţat la şcoală, ci Apa Sâmbetei pe care se scurg miliarde şi miliarde de metri cubi de lichidităţi (lei, euro, dolari etc), deci are cel mai mare debit din ţară, izvoreşte din capu’ ăla prost al gospodarilor pe care i-am pus să ne reprezinte prin instituţiile statului şi este alimentat de fiecare dintre noi, fraierii plătitori de impozite şi taxe. Acest fluviu nu îngheaţă niciodată, oricât ar promite politicienii prin campanie, şi încă nici un deştept din ţara asta nu a reuşit să facă un baraj pe cursul acestui fluviu ale cărui guri de vărsare sunt buzunarele fără fund ale “băieţilor deştepţi”…

BăutUra Otrăvită

Economia sighişoreană faţă cu criza economică (V)

SC Transtex SRL – stabilitate şi echilibru

Foto: Adrian Diţă

În primele patru episoade ale serialului nostru am văzut cum stau lucrurile în condiţiile actuale la patru mari firme sighişorene cu vechime şi tradiţie, fondate înainte de 1989 şi care sunt active şi azi. Iată că în această săptămână a venit rândul unui „newcomer” în industria textilă din Sighişoara: SC Transtex SRL, societate cu capital româno-german fondată în 1991 care produce cămăşi şi bluze de damă.

Transtex Sighişoara este singura firmă din oraş care, potrivit „Raportului privind starea economică, socială şi de mediu a municipiului Sighişoara în anul 2009” întocmit de Primărie, a înregistrat anul trecut o creştere a cifrei de afaceri cu circa 9,8% faţă de 2008, de la 3,9 milioane lei la 4,3 milioane lei. „Această creştere se datorează însă în mare parte fluctuaţiilor cursului de schimb leu-euro”, explică Ioan Schubert, directorul executiv al societăţii. „Pentru că altfel putem vorbi de un echilibru în ce priveşte producţia comparativ cu anul 2008. Criză la Transtex a fost acum 5 ani când cursul euro a căzut brusc la 3,2 lei, lucru ce ne-a afectat foarte grav. Ani de zile n-am putut face nici o majorare de salarii, nici o investiţie. Abia am putut supravieţui. Dacă nu se luau măsurile corespunzătoare, acum am fi avut lacătul pe firmă. În acea perioadă am suferit pierderi nu numai în cifra de afaceri, ci şi în bilanţ, pierderi de producţie, de clienţi, de personal… Tot atunci am pierdut şi principalul client de la acea vreme, firma Olymp, cu care aveam negociate nişte înţelegeri în ce priveşte majorarea preţului manoperei la produsele executate de noi, înţelegere care nu s-a respectat. Şi nu din vina noastră. Între timp am găsit un nou client, firma Eterna din Germania, cu care avem o colaborare foarte bună şi pentru care producem acelaşi tip de cămaşă, clasică, pentru costum, de o calitate înaltă, atât ca execuţie, cât şi din punct de vedere al materialului. Această cămaşă se vinde bine în Europa şi am început s-o comercializăm şi prin intermediul magazinului nostru de prezentare.” Peste 90% din producţia firmei merge la export în ţări precum Anglia, Austria, Belgia, Franţa, Elveţia, Germania, Grecia, Italia, Slovenia şi Cipru.

Pe lângă colaborarea cu Eterna, Transtex a lansat şi 2 linii de produse pentru piaţa internă, cămăşi cu eticheta Transtex, sub marcă proprie: linia Transtex Clasic şi Transtex Select. „Diferă puţin croiul şi aspectul cămăşii, dar din punct de vedere al calităţii este similar produselor exportate”, spune Ioan Schubert. „Preţul produselor destinate pieţei interne este mai mic dar nu din cauză că folosim materiale mai ieftine sau ne ocupăm mai puţin de produs, ci din cauză că nu mai avem cheltuielile de transport ca pentru produsele destinate exportului, care ridică preţul pe cămaşă. Fabricarea acestor cămăşi este abia la început, şi reprezintă cam 1 – 2% din producţia fabricii, dar cu perspective de creştere a acestor linii de producţie.”

Forţa de muncă – eterna poveste

Şi în ce priveşte numărul de angajaţi, la Transtex Sighişoara se constată o oarecare stabilitate în sensul că în ultimii 3 ani numărul salariaţilor firmei n-a avut oscilaţii semnificative. Anul 2008 a fost încheiat de firmă cu 181 de angajaţi, iar 2009 cu 186. În momentul de faţă sunt 198 de angajaţi. „În momentul de faţă se lucrează într-un singur schimb şi într-un singur sector” susţine Ioan Schubert. „Rareori se mai lucrează şi sâmbătă. Producţia este controlată, supervizată şi foarte bine pusă la punct astfel că din acest punct de vedere nu sunt probleme. Probleme ar fi poate referitoare la calitatea forţei de muncă. Migraţia masivă au dus şi la o criză a forţei de muncă mai bine calificată pe piaţa din Sighişoara, şi nu numai, fiind o problemă naţională, atât din punct de vedere numeric, cât şi calitativ. Noi ne-am străduit să angajăm oameni cu o minimă experienţă sau măcar cu dorinţa de a învăţa să lucreze într-o fabrică de confecţii. Am pregătit în cadrul firmei foarte mulţi confecţioneri pentru ca apoi unii dintre ei să plece. Au venit alţii, fără experienţă, şi azi sunt foarte buni confecţioneri. Dar în continuare se menţine această penurie de personal. Ne străduim să menţinem numărul de angajaţi la cifra de 200 pentru că este o cifră optimă şi se poate coordona foarte bine activitatea lor ca şi eficienţă, calitate, productivitate, stabilitate, posibilitate de câştig salarial etc. Cei mai mulţi angajaţi i-am avut în urmă cu 5 ani, 650 de muncitori. Dar atunci aveam linii de producţie şi în halele Sibac.”

Reducerea numărului de salariaţi nu s-a produs ca urmare a diponibilizărilor. „N-am făcut concedieri din rândul personalului productiv. Au fost plecări voluntare. Însă urmarea a fost ajustarea compartimentelor funcţionale la dimensiunile reale ale producţiei. S-a redus din persoanlul de deservire, s-au comasat unele compartimente, s-au desfiinţat unele posturi, unele activităţi au fost externalizate etc. A trebuit să păstrăm un echilibru, de acest lucru depinzând eficientizarea activităţii la Transtex, lucru de care suntem preocupaţi în continuare.”

Această perioadă n-a fost propice pentru investiţii la Transtex Sighişoara. Acestea au fost minime şi s-au rezumat la cele strict necesare în întreţinere.

Valorificarea surplusului de spaţiu

Datorită restrângerii activităţii Transtex într-un singur sector, halele de producţie rămase libere sunt disponibile pentru închiriere sau chiar vânzare. La sfârşitul lui 2008 au început tatonări ale unui retail-er (lanţ de super-marketuri) pentru cumpărarea halelor Sibac şi construcţia în locul lor a unui super-market. „Proiectul n-a fost abandonat de tot” declară directorul executiv al Transtex. „Doar că în acest moment retail-erul Plus, care s-a interesat de aceste hale, a fuzionat între timp cu grupul Lidl iar acum se aşteaptă încheierea operaţiunilor de prelure şi recunoaşterea lor şi de către Consiliul concurenţei din România, în timp ce organismul similar din Germania şi-a dat deja acordul pentru operaţiune. Noi am avut discuţii separate şi cu Plus şi cu Lidl.”

„Dacă din criza economică vom ieşi într-un fel altul, va fi mai greu să depăşim criza de metalitate”

„Ieşirea din criza de mentalitate în România va mai dura mult şi bine şi chiar se va agrava dacă nu se vor schimba radical regulile „jocului” şi nu se va veghea strict respectarea lor.” Ioan Schubert, directorul executiv al SC Transtex SRL Sighişoara. (Foto: Adrian Diţă)

Majorarea TVA-ului la 24% nu afectează firma sighişoreană foarte mult pentru că materia primă şi materialele le primeşte de la clientul care face comanda de produse. „Ne afectează în măsura în care cumpărăm energie, de pildă”, spune Ioan Schubert. „Şi dacă preţurile la energie cresc datorită TVA-ului majorat, o să ne crească şi nouă cheltuielile de producţie.” În acest moment Transtex Sighişoara plăteşte către bugetul de stat circa 90.000 lei pe lună.

Ioan Schubert este de părere că, în ciuda situaţiei economice actuale, industria textilă din România nu va dispărea. Îşi va reduce însă şi mai mult activitatea. „Vor supravieţui cei care ştiu să-şi adapteze activitatea la contextul economic, cei pe care criza nu i-a prins cu investiţii masive în derulare sau care au făcut aceste investiţii înainte, fără credite şi datorii mari, aşa cum suntem şi noi acum, şi cei care ştiu să-şi dezvolte şi să-şi pună în valoare marca proprie şi care au parteneri serioşi şi puternici.”

„Criza n-a cauzat-o firmele de producţie. Aceste firme însă trebuie să suporte costurile. Nici o firmă care produce sau care vinde şi cumpără produse nu e implicată în cauzele producerii crizei, dar nici n-a fost ocolită de efectele ei pe care trebuie să le înlăture suporând costurile acesteia: creşterile de preţuri şi taxe şi sporirea birocraţiei. Cel mai proxim exemplu este înfiinţarea Registrului operatorilor intracomunitari, o găselniţă românească căreia nu-i văd scopul din moment ce avem deja un Registru al comerţului şi codul de identificare fiscală care este acceptat şi recunoscut de UE. În acest nou Registru trebuie să se înscrie până la 1 august toate firmele româneşti care au operaţiuni de export-import în Uniunea Europeană, altfel nu mai pot face comerţ în spaţiul UE… Ori UE n-are nevoie de un alt registru. Cred că registrul acesta este înfiinţat pentru a absorbi o parte a forţei de muncă ce va fi disponibilizată din sectorul de stat în urma restructurărilor. În plus, măsurile anti-criză luate de guvernanţi sunt contraproductive. Creşterea taxei omoară taxa, spune un vechi proverb francez. Iar de măsuri care să aducă bani la buget prin creşterea sau încurajarea economiei (sporirea consumului, investiţiilor etc) încă n-am auzit. Noi avem şi o firmă de consultanţă prin intermediul căreia am consiliat cu succes firme mari care au investit la Sighişoara, între care Sefar şi Siderarc. Acum această firmă are activitatea suspendată. Odată din cauza impozitului forfetar, apoi din cauză că nu avem ce să oferim potenţialilor clienţi. Cum să-i consiliez să-şi deschidă afaceri în Sighişoara când nu li se oferă nimic: nici stabilitate a forţei de muncă, nici stabilitate fiscală sau economică, nici infrastructură, nici un fel de încurajare de a investi? Singurele sfaturi pe care le mai pot oferi acum sunt despre cum să se descurce în hăţisul birocratic de la noi. Dar de vreme ce e greu şi pentru noi acest lucru, un eventual client n-ar fi atras de aceste „beneficii”. Criza este departe de a se fi încheiat. Nu este numai o criză financiară, ci şi una de mentalitate şi morală. Şi dacă criza economică va trece într-un fel sau altul, ieşirea din criza de mentalitate în România va mai dura mult şi bine şi chiar se va agrava dacă nu se vor schimba radical regulile „jocului” şi nu se va veghea strict respectarea lor”, a conchis Ioan Schubert.

Adrian Diţă & Florin Chiorean

Economia sighişoreană faţă cu criza economică (IV)

SC Cesiro SA Sighişoara – firma care a depăşit criza

SC Cesiro SA Sighișoara -fabrica cu cei mai mulți angajați din oraș (Foto: Adrian Diță)

În contextul economic destul de neprielnic prin care e nevoită să treacă industria sighişoreană, se pare că SC Cesiro SA Sighişoara, fabrica producătoare de ceramică-menaj, a descoperit cheia succesului. 2010 se anunţă pentru Cesiro a fi anul cu cea mai mare cifră de afaceri de la fondarea fabricii (1957) încoace. Comenzile primite de firmă în această perioadă depăşesc capacitatea sa de producţie. De asemenea, datorită încetării activităţii a numeroase fabrici de profil din Europa, firma sighişoreană a devenit cel mai mare producător de ceramică-menaj de pe bătrânul continent, exportând produsele sale în aproape toate ţările europene. Iar previziunile pentru perioada următoare sunt foarte optimiste…

Însă Cesiro Sighişoara n-a fost ferită de necazuri în 2009. „Practic criza la Cesiro a început în ianuarie 2009 şi a durat cam până în iulie”, a declarat Aurelian Voia, directorul general al societăţii. „Cel mai rău a fost în lunile mai-iunie când am avut diminuări de producţie între 35 şi 40% datorită scăderii comenzilor. Însă în acea perioadă s-au înregistrat scăderi ale comenzilor pe toate pieţele, în toate sectoarele industriale. Din luna august lucrurile au început să revină la normal. Astfel că anul 2009 a fost pentru Cesiro un an al contrastelor: în primul semestru am avut una dintre cele mai mici cifre de afaceri înregistrate de firmă, pentru ca la sfârşitul celui de-al doilea semestru să înregistrăm una dintre cele mai mari cifre de afaceri.”

În ciuda problemelor apărute în primul semestru al anului trecut, Cesiro şi-a păstrat locul fruntaş în industria prelucrătoare din Sighişoara, atât în ce priveşte cifra de afaceri, cât şi ca număr de angajaţi. Potrivit datelor cuprinse în „Raportul privind starea economică, socială şi de mediu a municipiului Sighişoara în anul 2009” întocmit de Primăria Sighişoara, SC Cesiro SA a înregistrat anul trecut o cifră de afaceri cu 5,9% mai mică decât în 2008, fiind cea mai redusă scădere a cifrei de afaceri înregistrată de o firmă din industria prelucrătoare din oraş. „Din septembrie 2009 însă, Cesiro lucrează la capacitate maximă”, a precizat Daniel David, directorul comercial al firmei. „Iar luna martie a acestui an a fost chiar cea mai bună din istoria fabricii, cu o cifră de export de 1,813 milioane euro. Dacă în 1993 valoarea exporturilor firmei se ridica la aproximativ 1,5 milioane de dolari pe an, pentru 2010 preconizăm exporturi în valoare de aproximativ 18 milioane de euro.”

Aceste rezultate vin ca urmare a diversificării producţiei şi a deschiderii către noi pieţe, a arătat directorul general Aurelian Voia. „O explicaţie pentru rezultatele înregistrate în prezent poate fi şi faptul că produsele pe care le fabricăm şi comercializăm au preţuri accesibile unei mase largi de clienţi, în condiţiile în care produsele scumpe au fost cele mai lovite de criză. În plus am încercat să diversificăm gama de produse şi să căutăm pieţe noi prin participări la târguri, cum este cel de la Frankfurt, am căutat pieţe noi în zone care nu erau suficient acoperite, cum ar fi Polonia sau Italia. De asemenea, Rusia a devenit a doua piaţa de desfacere a produselor Cesiro, potenţialul ei fiind uriaş. Preţurile sunt foarte bune iar produsele care vin din Europa au foarte mare căutare pe piaţa rusă.”

IKEA – clientul strategic al Cesiro

În prezent Cesiro exportă 85% din producţia realizată. Cel mai mare client al firmei sighişorene este gigantul suedez IKEA către care se îndreaptă 50% din valoarea exporturilor şi 40% din producţia totală a Cesiro. De asemenea, 10% din valoarea exporturilor este destinată pieţei din Rusia, restul exporturilor îndreptându-se către 25 de ţări din Europa între care Estonia, Germania, Franţa, Italia, Cehia sau Olanda. Circula la un moment dat un zvon cum că Cesiro ar exporta produse inclusiv în China. Însă directorul general Aurel Voia a infirmat zvonul precizând totuşi că prin intermediul IKEA produsele Cesiro Sighişoara au ajuns şi pe pieţe din Asia acoperite în mod tradiţional de către China.

„Dacă vrea să scoată ţara din criză, Guvernul trebuie să gândească ca un manager din sectorul privat.” Aurelian Voia, directorul general al SC Cesiro SA Sighişoara (Foto: Adrian Diță)

Cesiro nu este afectată de recenta majorare a TVA-ului la 24% întrucât, fiind o firmă a cărei producţie este destinată în mare majoritate exportului, această taxă îi este returnată pentru produsele exportate. De asemenea, actualul curs de schimb leu-euro îi este destul de avantajos firmei. O situaţie mai dificilă din acest punct de vedere s-a înregistrat în perioada 2006-2007 când, datorită unui curs mediu de 3,52 lei la un euro, Cesiro a înregistrat pentru prima dată în istorie pierderi şi a fost pusă în situaţia de a face disponibilizări de personal. De altfel acea perioadă a fost nefastă pentru toate firmele româneşti a căror producţie mergea către export, unele dintre ele încetându-şi activitatea. În aceste condiţii Cesiro a reuşit să acopere cererea de pe pieţele rămase libere după restrângerea activităţii a unor fabrici de profil atât din ţară, cât şi din Europa, iar acum singura concurenţă serioasă la produsele firmei sighişorene vine din zona Asiei, inclusiv China.

Cesiro face angajări

O altă cauză decisivă a impunerii pe piaţă a produselor Cesiro o reprezintă investiţiile făcute de firmă în retehnologizarea fluxului de producţie. „Din 1991 încoace Cesiro a investit peste 15 milioane de euro din resurse proprii”, a declarat directorul general Aurelian Voia. „Am adus utilaje în special din Germania: maşini de fasonat sau glazurat, linii complet automatizate de producere a farfuriilor etc. care au redus din ponderea manoperei şi au dus la creşterea calităţii produselor. Am investit şi în înlocuirea cuptoarelor cu unele cu un consum mai redus de gaze naturale şi cu un randament mai bun, pentru reducerea cheltuielilor cu energia.”

Cu cei 1.250 de angajaţi, Cesiro rămâne cea mai mare firmă din Sighişoara şi din acest punct de vedere, în condiţiile în care nici o altă societate comercială din oraş nu mai are peste 1.000 de angajaţi. „În ciuda dificultăţilor de la începutul anului trecut, ne-am străduit să menţinem un număr constant de angajaţi fără să facem disponibilizări masive”, a arătat Aurelian Voina. „Când a fost cazul am permis angajaţilor care au dorit, să plece temporar la muncă în străinătate dând concedii fără plată. Faptul că nu ne-am speriat de criză şi nu am făcut concedieri colective s-a dovedit a fi până la urmă o decizie înţeleaptă pentru că din toamna lui 2009 au început să crească comenzile iar salariaţii au fost la post. Altfel ne-am fi confruntat cu o problemă pentru că n-am fi putut onora comenzile şi am fi pierdut clienţi importanţi.”

Veniturile de bază ale salariaţior n-au fost „ajustate” ca urmare a crizei, salariul mediu brut la nivelul societăţii fiind de 1.300 lei pe lună. „În general încercăm să menţinem şi chiar să îmbunătăţim avantajele pe care le au angajaţii noştri, nu să le reducem”, a specificat directorul general al Cesiro.

Deşi se lucrează în „foc continuu”, 7 zile din 7 şi 24 de ore din 24, în trei schimburi, comenzile primite de către Cesiro în acest moment depăşesc cu aproape 25% capacitatea de producţie a societăţii, astfel că firma face angajări în mai multe secţii de producţie, calificarea efectuându-se la locul de muncă sub supravegherea maiştrilor sau a salariaţilor cu vechime în fabrică.

 „Guvernul trebuie să gândească ca un manager din sectorul privat”

Directorul general al Cesiro Sighişoara, Aurelian Voia, este de părere că în România criza economică este foarte prost gestionată. „Majorarea TVA-ului va lovi foarte mult în consum. Ar fi fost o măsură bună dacă era corelată cu o serie de măsuri care să încurajeze producţia şi cu reducerea cotei unice, aşa cum s-a întâmplat în alte ţări. Astfel puterea de cumpărare a celor care-şi plătesc taxele corect creştea iar la bugetul de stat veneau mai mulţi bani din TVA-ul încasat. Însă prin măsurile actuale va scadea şi consumul şi încăsările la buget. Iar dacă în viitor va fi majorată şi cota unică, aceasta va fi o greşeală fatală. În ce priveşte reducerea cheltuielilor bugetare prin tăieri de lefuri şi disponibilizări în sectorul de stat, ar fi putut fi o măsură bună dacă nu ar fi tardivă. În vreme ce în sectorul privat salariile angajaţilor au stagnat datorită întăriri leului în raport cu euro, în sectorul de stat salariile au crescut creându-se un dezechilibru care trebuie corectat într-n fel sau altul. Dacă vrea să scoată ţara din criză, Guvernul trebuie să gândească ca un manager din sectorul privat. Adică ai la dispoziţie o anumită sumă de bani, faci tot posibilul să te încadrezi în ea şi să eviţi să faci împrumuturi masive pentru că acestea trebuie plătite mai devreme sau mai târziu şi s-ar putea să te trezeşti că nu ai de unde.”

SC Cesiro SA Sighişoara plăteşte lunar către bugetul de stat aproximativ 1 milion de lei şi în momentul de faţă nu înregistreză datorii nici către furnizori şi nici către stat…

Adrian Diţă & Florin Chiorean

Economia sighişoreană faţă cu criza economică (III)

SC Siceram SA Sighişoara se menţine pe poziţii

SC Siceram SA Sighişoara (Foto: Adrian Diţă)

Reculul înregistrat de domeniul construcţiilor de imobile în România începând cu anul 2008 a avut un impact puternic asupra industriei producătoare de materiale de construcţie, aducând numeroase societăţi de profil din ţară în situaţia de a-şi diminua sau chiar înceta producţia. La SC Siceram SA Sighişoara, producătorul local de cărămidă şi ţiglă, efectele crizei s-au reflectat în 2009 printr-o scădere cu puţin peste 21% a cifrei de afaceri faţă de 2008, de la 65,3 milioane lei, la aproape 53,9 milioane lei, o valoare mai mică chiar decât cea din 2007 când cifra de afaceri a societăţii era de 54,3 milioane lei. Principala cauză a acestor scăderi o reprezintă diminuarea drastică a cererii de materiale de construcţii care anul trecut a fost mai mică cu aproximativ 35% faţă de 2008, iar anul acesta este prognozată o diminuare a cererii cu circa 15%. O altă cauză a scăderii cifrei de afaceri a Siceram a reprezentat-o şi scăderile de preţ la produsele firmei pentru a menţine vânzările cantitative.

Cu toate acestea Siceram lucrează la întreaga capacitate de producţie proiectată, a susţinut directorul general al societăţii, Florian Sbârcea, iar volumul producţiei estimate pentru anul 2010 va fi cu circa 20% mai mare decât în 2009. „Însă profitul va fi mai mic în acest an, puţin peste jumătate din profitul realizat anul trecut”, a adăugat managerul. „Suntem nevoiţi să facem reduceri de preţuri pentru a menţine vânzările, să facem unele concesii în ce priveşte termenele de plată… Unii clienţi au dificutăţi în a-şi onora plăţile pentru produsele achiziţionate de la noi, iar alţii nu dispun de resurse pentru a-şi face stocuri de materiale de construcţii. De la mijlocul lunii februarie până la începutul lunii aprilie 60% din producţia societăţii a fost pe stoc. Abia după Paşte au început să vină comenzi mari de la clienţi.” Creşterea TVA-ului începând cu 1 iulie ar putea creea societăţii unele probleme indirecte. „Sectorul de construcţii, şi aşa destul de „şifonat” din cauza crizei, va înregistra o oarecare scădere ca urmare a amânării unor proiecte”, este de părere Florian Sbârcea. „Asta chiar în condiţiile în care probabil preţurile nu vor creşte foarte mult pentru că nimeni nu-şi permite să majoreze preţurile dacă mai vrea să şi vândă în condiţiile în care oferta este foarte mare pe piaţa materialelor de construcţii. Fiecare va lupta să menţină preţuri cât mai avantajoase ca să poată vinde. Dacă vor fi creşteri de preţuri în acest domeniu, acestea nu vor depăşi maxim 3%, mai ales în această perioadă a anului când se poate construi.”

Cea mai mare parte a producţiei de cărămidă şi ţiglă a Siceram este destinată pieţei interne, peste 87% din valoarea cifrei de afaceri, iar principalii clienţi sunt distribuitorii de materiale de construcţie, printre care Ambient-Sibiu, Comkim-Odorhei, Unimat-Sibiu, Recobol-Braşov etc. În anul 2009 Siceram Sighişoara şi-a îmbunătăţit cota de piaţă în România, 15% din cererea internă de materiale de construcţie pentru zidărie (cărămidă) fiind acoperită de către societatea sighişoreană. „Această creştere a cotei de piaţă s-a produs ca urmare a preţurilor competitive practicate de Siceram dar şi ca urmare a faptului că unii fabricanţi de produse similare din ţară şi-au restrâns producţia sau şi-au oprit temporar activitatea, cum a fost cazul celei mai mari fabrici de cărămidă din România deţinută de grupul austriac Wienerberger în judeţul Cluj”, a explicat Florian Sbârcea. În anul 2008 cota de piaţă a Siceram Sighişoara era de circa 10%.

Concurenţă acerbă pe piaţa materialelor de construcţii

„Criza economică e, probabil, cel mai bun lucru care se putea întâmpla economiei româneşti.” Florian Sbârcea, director general SC Siceram SA Sighişoara (Foto: Adrian Diţă)

Şi concurenţa pe piaţa materialelor de construcţie a devenit tot mai acerbă. Siceram trebuie să facă faţă atât produselor fabricate de firmele româneşti, cât şi celor venite în special din Serbia sau Bulgaria cu preţuri destul de mici. Societatea sighişoreană produce o gamă foarte variată de materiale de construcţie pentru zidărie (cărămizi) şi învelitori pentru acoperiş (ţiglă), dar şi pardoseli, produse pentru restaurarea monumentelor istorice şi ghivece decorative la fabrica Decoplant, toate sub marcă proprie şi sub diferite brand-uri care de-a lungul timpului s-au impus pe piaţă. Cele mai cunoscute brand-uri Siceram sunt cărămida Termobloc şi ţigla Terra Rosa.

Firma sighişoreană îşi permite să menţină un nivel competitiv al preţurilor datorită investiţiilor masive făcute de societate în anii anteriori. „Faptul că ne menţinem pe piaţă se datorează construcţiei noilor fabrici de cărămidă şi de ţiglă”, a spus Florian Sbârcea. „Fabrica de cărămidă a fost finalizată în 2004, iar cea de ţiglă în mai 2008. În cea din urmă firma a investit aproximativ 16 milioane de euro în echipamente şi dotări şi, parţial, în reamnajarea şi extinderea halei de producţie. Avantajul investiţiilor pe care le-am făcut este foarte mare faţă de unii dintre competitorii noştri care n-au apucat să-şi retehnologizeze fabricile. De pildă cu modernele cuptoare de ardere a produselor ce dotează aceste noi fabrici avem o producţie fizică de patru ori mai mare cu acelaşi consum de energie şi aceleaşi costuri.” Pentru acest an sunt prevăzute investiţii în valoare de circa 2 milioane de euro, dar cea mai mare pare din sumă va merge pentru dotări la fabrica Decoplant într-un utilaj de producţie a foliei de politilenă.

Forţă de muncă stabilă la Siceram

După darea în folosinţă modernelor fabrici de cărămidă şi ţiglă, Siceram a fost nevoită să facă şi disponibilizări de personal la finalul lui 2008 ca urmare a închiderii vechii fabrici de cărămidă. În 2008 firma avea în jur de 450 de angajaţi, iar acum are în jur de 250. „Nu există pericolul unor disponibilizări masive în viitorul apropiat”, a dat asigurări managerul Siceram. „Ultima mare disponibilizare a fost la închiderea vechii fabrici. Am încercat tot timpul să menţinem un echilibru. Când a fost oprită producţia pentru revizii pe perioada iernii, am încercat să ne ferim de şomaj tehnic şi am dat concedii de odihnă sau am dat salariile integral recuperându-se orele de muncă ulterior. Pentru că iarna nu prea sunt comenzi, timp de două luni, înaintea Sărbătorilor de iarnă până la jumătatea lui februarie, se fac revizii. Apoi producem pe stoc până încep să vină comenzile. În acest moment se lucrează 7 zile din 7, 24 de ore din 24, la foc continuu, după ce în februarie-martie se lucra doar 16 ore pe zi în 2 schimburi. Nu ne confruntăm nici cu fenomenul de migraţie a forţei de muncă, decât cu unele mici excepţii. Avem un personal destul de stabil. Poate şi datorită faptului că veniturile obţinute la Siceram sunt puţin peste media din oraş şi atunci probabil salariaţii preferă siguranţa oferită de un loc de muncă stabil în faţa riscului plecării pentru câteva luni în străinătate iar la întoarcere să nu mai poată fi încadraţi în firmă. Nu s-a „umblat” nici la salarii din cauza crizei.”

În ce priveşte criza economică, aceasta e „cel mai bun lucru care se putea întâmpla economiei româneşti”, consideră Florian Sbârcea. „Pentru că economia suferă de nişte boli cronice care trebuie vindecate. Şi poate va corecta şi comportamentele anacronice, determinate de aşa-zisul „boom” economic din anii 2005-2007…”

Adrian Diţă & Florin Chiorean

Economia sighişoreană faţă cu criza economică (II)

Târnava Sighişoara – flexibilitate şi fermitate

SC Târnava SA Sighişoara (Foto: Adrian Diţă)

Anul 2009, anul aniversării a 60 de ani de la fondarea firmei, a fost unul foarte dificil pentru SC Târnava SA Sighişoara, fiind una din societăţile comerciale sighişorene cel mai puternic afectată de situaţia economică din ţară. Dacă în 2006-2007 Târnava deţinea cel al doilea loc în Sighişoara în ce priveşte numărul de angajaţi, şi un loc fruntaş ca valoare a cifrei de afaceri, situaţia s-a schimbat dramatic începând cu anul 2008. În 2006 Târnava Sighişoara avea în jur de 1.200 de angajaţi şi era cea mai mare firmă din domeniul confecţiilor textile din oraş, pentru ca la sfârşitul lui 2008 numărul angajaţilor acestei societăţi să ajungă la numai 506, iar la sfârşitul lui 2009 la doar 397. Potrivit datelor cuprinse în „Raportul privind starea economică, socială şi de mediu a municipiului Sighişoara în anul 2009” întocmit de Primăria Sighişoara, aceasta a fost una dintre cele mai drastice reduceri a numărului de salariaţi dintr-o firmă din Sighişoara. Un efect direct al acestei reduceri a fost scăderea cifrei de afaceri a societăţii, aceasta a ajungând de la 12,8 milioane lei în 2008, la 9,4 milioane lei în 2009, înregistrând o scădere de aproape 36%. Însă este de remarcat faptul că, potrivit „Raportului consiliului de administraţie” al SC Târnava SA prezentat la Adunarea Generală a Acţionarilor din aprilie 2010, reducerea numărului de angajaţi nu s-a datorat iniţiativei conducerii societăţii de a efectua concedieri colective din cauza crizei economice, cauzele fiind altele: „pensionări pentru limită de vârstă, pensionări anticipate, cereri de demisie, desfacere disciplinară a contractului individual de muncă ca urmare a neprezentării la servici şi concedieri individuale pentru necorespundere profesională.” Acelaşi raport menţionează faptul că salariul mediu brut anual în 2009 la Târnava Sighişoara a fost de 991 de lei (inclusiv tichete de masă), în creştere cu 10% faţă de 2008.

În ciuda acestei situaţii şi a pierderilor înregistrate de societate în ultimii doi ani, SC Târnava SA este departe de a fi „îngenuncheată” de criza economică globală. Ba din contră, ne asigură Cecilia Hâncu, managerul general al societăţii: deşi previziunile nu erau foarte încurajatoare, anul 2010 a început destul de optimist datorită adaptării producţiei la cerinţele pieţei, introducerea de noi produse, dar şi datorită seriozităţii şi prestigiului de care se bucură Târnava Sighişoara, atât în ţară, cât şi în Europa.

O marcă cu renume

În 2006 şi România participa la Campionatul Mondial de Fotbal din Germania, dar nu cu echipa naţională aşa cum ar fi fost normal, ci cu Târnava Sighişoara care a confecţionat pentru acel eveniment sportiv mondial 437.000 de brăţări sau benzi textile cu simbolurile naţionale ale echipelor participante la acel campionat mondial. În anii care au urmat firma sighişoreană s-a remarcat prin produsele sale confecţionând bluze şi cămăşi pentru producţii TV de mare succes, cum ar fi serialele de televiziune „Aniela” (Acasă TV) şi „Fetele marinarului” (Antena 1). De asemenea, a declarat Cecilia Hâncu, cămăşile purtate de delegaţia României la Eurovision 2010 de la Oslo au fost confecţionate tot la Târnava Sighişoara, managerul societăţii exprimându-şi admiraţia pentru rezultatul obţinut de România la Eurovision, fiind cel mai bun de când participă la această competiţie. Firma sighişoreană a confecţionat şi bluzele şi cămăşile purtate de membrii Filarmonicii din Iaşi şi „a îmbrăcat” Poliţia germană… Toate aceste realizări s-au datorat prestigiului şi seriozităţii firmei câştigate de-a lungul timpului. „Deşi într-o perioadă scurtă de timp ne-am confruntat cu o reducere drastică de personal, acest lucru n-a afectat în mod serios calitatea produselor noastre sau livrarea la termen a comenzilor”, a susţinut Cecilia Hâncu.

Cecilia Hâncu, manager general SC Târnava SA Sighişoara: „Degeaba oferi o gură de oxigen unui mort.” (Foto: Adrian Diţă)

Şansa pe care o are Târnava Sighişoara în faţa crizei economice globale este flexibilitatea producţiei. Conducerea firmei are în desfăşurare proiecte ce vizează dezvoltarea de produse personalizate, mai ales în ce priveşte cămăşile bărbăteşti, în care să se ţină seama de constituţia fizică a fiecărei categorii de clienţi, dar şi de preferinţele şi gusturile acestora. În acest sens, a spus, Cecilia Hâncu, firma dispune de un compartiment de creaţie foarte competent şi bine dezvoltat şi, mai nou, colaborează chiar şi cu un designer italian care a lucrat pentru Versace. În ce priveşte designer-ii români din domeniul modei, aceştia nu s-au arătat prea interesaţi de a colabora cu o firmă românească, a precizat managerul societăţii.

Totodată, pe lângă reţeaua de nouă magazine proprii din toată ţara (Bucureşti, Braşov, Bistriţa, Cluj-Napoca, Constanţa, Alba Iulia, Tîrgu Mureş, Sighişoara), Târnava Sighişoara încearcă să dezvolte şi un magazin on-line prin care clienţii să-şi poată comanda produsele dorite pe internet, iar rezultatele de până acum sunt încurajatoare. „Este demn de remarcat faptul că, mai ales în această perioadă, clienţii români se orienteză tot mai mult către produsele autohtone după ce, în perioada aşa-zisului „boom economic”, aceştia manifestau un oarecare dispreţ pentru acestea”, a afirmat Cecilia Hâncu. „Asta deşi, de multe ori, produsele noastre aveau un raport calitate-preţ mult superior produselor similare aduse din afară. De asemenea, se constată o orientare a clienţilor către produsele superioare calitativ, aşa-numitele produse „premium”, fabricate în serii reduse sau limitate. Fiind foarte flexibilă din punct de vedere al producţiei, Târnava Sighişoara poate asigura livrarea unor astfel de comenzi. Asta, spre deosebire de marile firme de confecţii din zona asiatică, cu mii de angajaţi, care sunt astfel constituite încât nu pot livra decât comenzi uriaşe, de sute de mii, chiar milioane de unităţi per comandă”.

Conform „Raportului consiliului de administraţie” pe 2009 al SC Târnava SA puţin peste 50% din veniturile firmei au rezultat din vânzările de produse finite către piaţa internă, exporturile către ţările comunitare au reprezentat aproape 42% din venituri, iar exporturile directe, aproape 8%. Ţările către care se îndreaptă produsele Târnava Sighişoara sunt Germania, Italia, Marea Britanie şi Elveţia. În acest moment cam 70% din producţia societăţii o reprezintă lohn-ul şi semi lohn-ul iar restul producţiei sub marcă proprie. Este un pas înainte faţă de anii anteriori când lohn-ul reprezenta 100% din producţia societăţii. Obiectivul firmei este creşterea producţiei sub marcă proprie.

Forţa de muncă din România – o nebuloasă…

Pentru a face faţă situaţiei economice dificile din ţară, Târnava Sighişoara a implementat programe ce au vizat reducerea costurilor de producţie prin economisirea de energie şi reducerea spaţiilor de producţie. Rămânând doar cu aproximativ 400 de angajaţi, firma a fost nevoită să-şi restrângă activitatea într-un singur pavilion. „Consider că actualul număr de angajaţi de la Târnava este cel corect pentru producţia pe care o realizăm în momentul de faţă”, a precizat Cecilia Hâncu. „S-au dus vemurile în care o firmă de confecţii îşi permitea să aibă mii de salariaţi.”

În 2008 societatea a înfiinţat două noi capacităţi de producţie, în comuna Biertan şi satul Şaroşu pe Târnave investind în acestea peste 50.000 lei. Însă nici una dintre aceste ateliere nu s-au ridicat la nivelul aşteptărilor producând pierderi lunare. Astfel că la sfârşitul lui 2009 atelierul din Biertan a fost închis iar cel din Şaroşu pe Târnave a intrat sub o monitorizare mai atentă. Una dintre cauzele acestor „semi-eşecuri” a fost şi „calitatea slabă a forţei de muncă”, susţine managerul Târnava Sighişoara. „Din păcate şi la nivelul oraşului ne confruntăm cu această situaţie. Pe lângă slaba pregătire a unora dintre salariaţi, ne lovim zi de zi şi de indisciplină, instabilitate, migraţie masivă şi necontrolată… Toate astea încurajate tacit sau făţiş şi de reprezentanţii autorităţilor statului. Ca să dau doar un exemplu, numai de la Târnava Sighişoara s-au pesionat pe caz de boală zeci de foşti angajaţi într-un interval foarte scurt de timp. 99% dintre ei nejustificat, pentru că dacă se face o verificare, mare parte dintre aceştia sunt plecaţi la muncă în străinătate. Este revoltător! Medicii care au dat pe bandă rulantă decizii de pesionare pe caz de boală nu sunt conştienţi probabil că şi-au tăiat singuri craca de sub picioare, pentru că în acest fel şi ei se fac răspunzători pentru situaţia în care a ajuns sistemul de sănătate din România.”

„Degeaba oferi o gură de oxigen unui mort”

Cecilia Hâncu este de părere că criza economică în România a început încă din 2005 când valoarea monedei naţionale a crescut brusc faţă de euro descurajând astfel exporturile iar România s-a concentrat tot mai mult pe importuri. Această situaţie perpetuată în anii următori, coroborată cu incapacitatea sau chiar reaua-voinţă a guvernelor ce s-au succedat la conducerea ţării de 20 de ani încoace şi cu haosul administrativ şi legislativ din ţară au făcut din România un teren fertil pentru „transplantul” crizei economice globale care a căpătat aici accente de absurd mioritic. „Este imposibil să dezvolţi o economie sănătoasă într-o ţară ca România, cu 20 de milioane de locuitori din care 5 milioane sunt salariaţi, dar numai 2 milioane produc efectiv bani, adică lucrează în producţie. Şi aceştia trebuie să ţină în spate milioanele de bugetari, de pensionari şi de asistaţi sociali. De nenumărate ori am atras atenţia oficialităţilor care au vizitat Sighişoara, fie ei miniştri sau parlamentari, fie că s-au numit Nicolăescu sau Berceanu, că presiunea asta pe buget are să explodeze într-o bună zi. Şi de fiecare dată am fost privită cu circumspecţie sau chiar cu dispreţ… În România de 20 de ani îmi conduc afacerile ca în vreme de criză. Nu pot să fac planuri pe mai mult de un an pentru că nu mi se oferă nici un fel de stabilitate. Tot timpul apar elemente noi, legi noi, taxe noi, politici noi etc. şi toate astea se bat cap în cap. Acum, de pildă, degeaba se încearcă reîncurajarea exporturilor… E ca şi cum ai oferi o gură de oxigen unui mort…”, a încheiat Cecilia Hâncu.

Adrian Diţă & Florin Chiorean

Economia Sighişoarei faţă cu criza economică

Fabrica de vase emailate Sighişoara

La fel ca întreaga economie a ţării, despre care unii afirmă cu o oarecare răutate că nu prea există, şi economia sighişoreană are de suferit din cauza crizei economice globale. Ceea ce încercăm să lămurim în următoarea serie de articole este cum rezistă economia Sighişoarei în faţa acestei provocări, după unii, sau pacoste, după alţii. Ce soluţii au managerii, care sunt previziunile, care este impactul crizei asupra angajaţilor şi cum se reflectă aceasta în veniturile lor?

Potrivit „Raportului privind starea economică, socială şi de mediu a municipiului Sighişoara în anul 2009” întocmit de Primăria Sighişoara, aproape toate societăţile comerciale din toate domeniile economiei sighişorene au înregistrat un recul faţă de anul 2008 în ceea ce priveşte cifra de afaceri, profitul şi numărul angajaţilor. De asemenea, a crescut şi rata şomajului de la 3,8% în 2008, la 4,3% în 2009 în vreme ce numărul societăţilor comerciale ce-şi desfăşoară activitatea în Sighişoara a scăzut de la 751 în 2008, la 699 în 2009.

Pentru început, în seria de articole dedicate economiei din Sighişoara, o să ne referim la marile societăţi comerciale din industria prelucrătoare. Chiar dacă acestea reprezintă doar 2% din numărul societăţilor comerciale din Sighişoara, potrivit aceluiaşi Raport al Primăriei, firmele din domeniul industriei prelucrătoare au încă cea mai mare pondere în economia oraşului, atât în ceea ce priveşte cifra de afaceri, cât şi în ce priveşte numărul total de angajaţi.

Prima mare societate comercială din Sighişoara pe care am vizitat-o este SC VES SA, fabrică producătoare de vase emailate şi produse pentru încălzire (sobe, şeminee), unde am stat de vorbă cu dipl. ing. Sorin Stan, directorul general al societăţii.

SC VES SA – oportunităţi în vreme de criză

Revenind la „Raportul privind starea economică, socială şi de mediu a municipiului Sighişoara în anul 2009”, aflăm că anul trecut a fost unul destul de dificil pentru VES SA Sighişoara. Cifra de afaceri înregistrată de firmă în 2009 a fost de circa 39,3 milioane lei, cu aproape 30% mai mică decât în 2008. De asemenea, a scăzut şi numărul angajaţilor acestei societăţi, de la 626 în 2008, la 593 în 2009. În ciuda acestor dificultăţi generate şi de criza financiară globală, VES SA a început anul 2010 cu dreptul, performanţele comerciale şi financiare ale firmei în primele 3 luni ale acestui an fiind încurajatoare. „Deşi se aştepta la pierderi considerabile, compania a înregistrat o pierdere mai mică decât cea bugetată. Cifra de afaceri înregistrată în primul trimestru al exerciţiului financiar 2010 a fost de 5.818.943 lei, reprezentând 95,04% din suma bugetată pentru această perioadă. Numărul de clienţi interni şi externi au înregistrat creşteri peste nivelul estimat”, se arată într-un comunicat de presă din data de 17 mai, după publicarea rezultatelor VES SA Sighişoara în Raportul trimestrial, disponibil pe site-ul Bursei de Valori Bucureşti.

Sorin Stan, directorul general al SC VES SA Sighişoara, un manager hotărât să sfideze criza financiară globală

„Orice criză oferă şi nişte oportunităţi, oricât de cinic ar suna acest lucru”, a declarat Sorin Stan, directorul general al SC VES SA. „În cazul VES oportunitatea apare ca urmare a faptului că firma este poziţionată în piaţă pe segmentul de public cu putere redusă de cumpărare, dacă vorbim de produsul nostru tradiţional  – gama de vase emailate. În condiţii de criză această plajă devine şi mai vastă, ca atare avem mai mulţi clienţi. Până în prezent această previziune s-a dovedit a fi corectă, pentru că vânzările noastre de vase emailate sunt în creştere. La produsele pentru încălzit „Caldi” nu putem vorbi de o creştere semnificativă a vânzărilor întrucât sunt încă în extrasezon. Iată deci o oportunitate pe care am identificat-o, există, trebuie doar să o exploatăm cât mai bine.”

Însă, a precizat Sorin Stan, rezultatele bune ale firmei în această primă jumătate a anului se datorează în primul rând implementării unei politici de piaţă complete, dublată de activitatea intensă a unei echipe de vânzări ce acţionează la nivel naţional.

În momentul de faţă 30% din totalul cifrei de afaceri a SC VES SA îl reprezintă exporturile. Ţinta firmei este ca ponderea exporturilor să ajungă la 50% din totalul producţiei. Destinaţiile exporturilor VES sunt în mod tradiţional către ţările est-europene din jurul României. „Pe măsură ce vom dezvolta noi produse şi vom obţine o îmbunătăţire a calităţii ne vom adresa şi clienţilor din ţările Europei Centrale şi de Vest, care au puterea de cumpărare mai ridicată” a adăugat directorul general VES. „Ne referim în primul rând la vase emilate, întrucât la produsele pentru încălzire fabricate sub marca Caldi lucrurile sunt puţin mai complicate. Acestea trebuie certificate pentru UE, ceea presupune un nivel mai ridicat al calităţii, costuri mari pentru certificare şi impun o abordare nouă şi costisitoare din punct de vedere al marketingului.”

Furnizorii de materie primă ai SC VES SA sunt atât din ţară, cât şi din străinătate. „Cu tristeţe trebuie să spun că, din experienţa pe care o am aici, furnizorii români sunt tot mai puţin doritori să fabrice produse de calitate şi la preţuri decente”, a afirmat Sorin Stan. „Suntem nevoiţi să cumpărăm semi-fabricate sau componente mai degrabă din străinătate pentru că în România nu mai sunt suficienţi furnizori capabili să ni le ofere la un raport calitate preţ satisfăcător.”

Reorganizare fără disponibilizări masive

„În momentul de faţă VES SA este supra-dimensionată ca şi număr de angajaţi”, a arătat directorul general al societăţii. „Deşi în ultimele 6 luni numărul de angajaţi s-a redus de la aproape 589 la aproximativ 465, în acest moment cifra de afaceri raportată la numărul de angajaţi este foarte mică. Suntem tributari  pe de o parte dotărilor tehnice destul de vechi, iar pe de altă parte specificului branşei care presupune foarte multă muncă manuală. Asta e o problemă ce nu poate fi rezolvată în viitorul apropiat, pentru că sunt operaţiuni care nu pot fi executate altfel decât manual. În privinţa numărului de angajaţi, în ultima perioadă am făcut totuşi unele angajări, nesemnificative ca număr, în zone în care aveam locuri libere ca urmare a creşterii cifrei de afaceri. Suntem însă optimişti şi nu credem că putem vorbi de disponibilizări semnificative în următoarea perioadă. Vom trece însă printr-o reorganizare în vederea eficientizării şi reducerii costurilor. Acest lucru poate presupune un cumul posturi şi de funcţii, dar şi creşterea competenţei angajaţilor prin organizarea de concursuri pentru a avea salariaţi cât mai competenţi şi dedicaţi. În ceea ce priveşte veniturile angajaţilor, acestea nu au scăzut în această perioadă de criză, pentru că din păcate VES n-a putut oferi nici înainte venituri spectaculoase. Dorinţa noastră este să reuşim ca pe termen scurt să mărim salariile. Însă această majorare nu poate veni decât ca un efect direct al unei creşteri semnificative de eficienţă începând cu producţia şi terminând cu vânzările, precum şi ca efect al creşterii spectaculoase a calităţii. De aceea obiectivul principal este ca fabrica să fie adusă în zona de profitabilitatepentru a da motive de mulţumire tuturor celor implicaţi: angajaţilor care trebuie să câştige mai bine pentru a fi motivaţi să lucreze cât mai atent şi mai îngrijit, şi pentru a se simţi parte a companiei, acţionarilor care fac investiţii în companie, partenerilor cu care lucrăm…”

Panourile solare – un proiect abandonat

În 2009 conducerea SC VES SA a studiat şi posibilitatea fabricării la Sighişoara a panourilor solare pentru prepararea apei calde şi a agentului termic ca urmare a încercării Guvernului de a demara programul „Casa Verde” privind instalarea sistemelor de încălzire care utilizeaza energie regenerabilă, inclusiv înlocuirea sau completarea sistemelor clasice de încălzire. Între timp acel program a fost amânat pentru luna iulie a acestui an, iar VES SA a abandonat planurile de a fabrica panouri solare.

„ Aşa cum este normal să porneşti la drum, la momentul respectiv au fost făcute nişte studii de piaţă, după părerea mea insuficient aprofundate şi argumentate, pentru a analiza dacă ar renta ca VES să îşi extindă producţia pe segmentul panourilor solare”, a explicat Sorin Stan. „Studiul de piaţa nu a fost însă suficient de concludent pentru o investiţie atât de importantă şi, din experienţa pe care o am (pentru că anterior venirii mele la conducerea VES m-am ocupat chiar de vânzarea sistemelor regenerative), am apreciat că nu este oportun pentru companie să dezvoltăm în acest moment producţia de panouri solare pentru prepararea apei calde şi a agentului termic. La baza acestei decizii au stat mai multe motive. O dată faptul că piaţa este supra-saturată cu produse provenind de la furnizori foarte cunoscuţi şi prestigioşi din Europa – pentru produsele premium şi mediu, şi de la furnizori din Grecia, Turcia, China, Bulgaria etc. – pentru produsele destinate celor cu putere redusă de cumpărare. Mai mult, în contextul crizei, vânzările acestor panouri s-au prăbuşit. Un alt motiv este acela că sistemul de panouri solare pentru producerea apei calde nu mai corespunde cerinţelor, întrucât eficienţa acestora este depăşită de sistemele solare de producţie a energiei electrice, aşa-numitele celule foto-voltaice, care sunt foarte flexibile. Energia electrică produsă de acestea are o sferă mai largă de aplicaţie, poate fi folosită la încălzire, prepararea apei calde, iluminat etc. În plus, eficienţa acestor sisteme solare de producere a energiei electrice este tot mai mare iar costurile lor tot mai mici. Aşadar am fi intrat pe o piaţa supra-aglomerată, pentru a ajunge să oferim clienţilor produse care sunt în fapt deja depăşite de alte tehnologii.”

Investiţii în retehnologizare

Directorul general al VES s-a arătat optimist în ceea ce priveşte câştigarea unor proiecte din fonduri nerabursabile care vor permite efectuarea de investiţii în retehnologizarea fluxului de producţie pentru creşterea eficienţei, productivităţii şi a calităţii mărfurilor. Una dintre preocupările majore ale conducerii firmei este eficientizarea consumului de resurse şi energie, atât pentru reducerea costurilor de producţie, cât şi pentru protecţia mediului. „Avem proiecte în derulare menite să reducă consumul de hârtie şi să recicleze hârtia consumate; ne încadrăm în normele impuse de lege privind emisia de noxe fiind foarte atenţi în acest domeniu. De altfel produsele noastre, respectiv vasele emailate, sunt prin definiţie produse ecologice în sensul că acestea sunt singurele tipuri de vase care nu reacţionează chimic cu alimentele pregătite sau depozitate în ele.”

Criza din România – o criză de identitate

În finalul întrevederii i-am solicitat directorului general Sorin Stan o opinie personală referitoare la criza economică din România, cauzele şi particularităţile ei.

„Criza din România este o criză de identitate a românilor şi ea se grefează în mod nefericit pe această criză globală căpătând o componentă autohtonă  dăunătoare ce ţine de abordarea noastră tradiţională. Nu cred că avem soluţii pe termen scurt, deşi acestea sunt foarte simple: trebuie muncit foarte mult şi mai ales coerent pentru a crea plus-valoare care să se traducă apoi în bunăstare. Însă nu am auzit să existe o strategie la nivel naţional care să ne ofere o direcţie înspre care să o apucăm şi nişte obiective clare de atins. Fiecare aleargă unde-l duce capul, pe cont propriu, fără să-i pese de ceilalţi, de faptul că la urma-urmei depindem unii de alţii. Este o criză a valorilor, a competeţelor, a încrederii în noi înşine şi în viitor. Toate acestea duc la criza de identitate…”

Adrian Diţă & Florin Chiorean

Piaţa imobiliară din Sighişoara între trecutul glorios, prezentul cvasicatastrofal şi perspective sumbre

Începând cu vara anului 2009, piaţa imobiliară din zona Sighişoara a cunoscut un declin major, scăzând brusc cu aproximativ 60%. Desigur, principala cauză a acestei prăbuşiri a fost (şi este încă) isteria media din jurul subiectului „criză economică” şi consecinţele acestui fenomen global, adică blocarea creditelor care a condus la  lipsă de lichidităţi şi finanţare pentru investiţii imobiliare, la care se adaugă nesiguranţa locurilor de muncă, scăderea semnificativă a sumelor de bani trimise de românii care lucrează peste hotare. Şi preţurile de tranzacţionare au scăzut simţitor în 2009 (în jur de 25%)  dar totuşi, comparativ cu alte oraşe, scăderea a fost mai mică. Dacă ar fi să facem un clasament al celor mai afectate tranzacţii imobiliare atunci pe primele locuri s-ar situa vânzările de case,  urmate de vânzările de terenuri-suprafeţe mari; în schimb au supravieţuit mai bine şocului vânzările de apartamente cu două camere şi  a terenurilor în zone rezidenţiale. Preţurile chiriilor la locuinţe au stagnat, însă chiriile la spaţii comerciale şi birouri au scăzut,  iar tendinţa acesta se menţine şi în 2010. Pentru mai multe informaţii, analize şi recomandări, am discutat cu Daniel Oltean, managerul singurei agenţii imobiliare (Diva Imobiliare) care a supravieţuit (din vreo şase, câte activau anii trecuţi)

Rep.: Unde se găseşte piaţa imobiliară din zona Sighişoara în acest moment? 

Daniel Oltean: Piaţa e aproape blocată acum deşi se mai fac unele tranzacţii, dar la preţuri mult mai mici decât înainte de criză. Anul acesta au vândut doar cei care au redus semnificativ preţurile. De exemplu, un apartament care înainte de vindea cu 40 000 de euro, acum se vinde greu cu 30 000. Oferta mult mai mare decât cererea a condus, aşa cum era şi normal, la o scădere importantă a preţurilor, asta după ce, până în anul 2009, am înregistrat o creştere constantă a preţurilor la toate tipurile de vânzări.

Rep.: În condiţiile actuale, ce trebuie să facă cineva care doreşte să vândă?

D.O : În primul rând trebuie să întelegem cu toţii că s-a încheiat cu speculaţiile imobiliare. Pe termen scurt nu se va mai putea obţine profit din cumpărarea şi revânzarea imobilului. În al doilea rând, este absolut necesară o aliniere la preţurile pieţei, chiar dacă acest lucru nu e prea convenabil pentru cel care doreşte să vândă. În al treilea rând, toată lumea trebuie să aibă disponibilitate pentru o negociere consistentă, în sensul că nimeni nu mai plăteşte primul preţ cerut.

Rep.: Ce să ne aşteaptăm în viitor?

D.O: Nu ne putem aştepta curând la o revenire a preţurilor la valorile de dinainte de 2009, prin urmare vânzătorii vor fi nevoiţi să accepte preţurile pieţei, asta dacă doresc într-adevăr să vândă. Piaţa se va stabiliza la preţuri sensibil mai mici dar cred că vânzările şi cumpărările de imobile vor continua. Dincolo de greutăţile care vin peste noi odată cu criza economică, trebuie spus că preţurile erau oricum exagerate. Nu era normal ca pentru un teren extravilan la marginea oraşului să ceri 10-20 de euro pe metru pătrat sau pe o casă veche şi fără îmbunătăţiri să ceri 100 000 de euro, în condiţiile în care se putea construi o casă comparabilă la dimensiuni cu 60 000 de euro, cu teren şi utilităţi incluse. Poate şi din cauză că nu s-au prea construit apartamente noi în Sighişoara, preţurile apartamentelor vechi au fost supraevaluate. Cu atît mai mult cu cât traversăm o perioadă cu bani mai puţini, trebuie să fim realişti când stabilim preţul de vânzare. Secretul pentru vânzarea rapidă este preţul scăzut şi promovarea agresivă. Iar dacă tot vorbim de viitor, cred că preţurile actuale nu reflectă încă realitatea din economie şi că ele vor scădea cu încă cel puţin 25% din valoarea actuală pentru a se echilibra cererea şi oferta.

Florin Chiorean