Hai să vorbim despre Valentine’s Day. Toată lumea ştie că Valentine’s Day este Ziua Îndrăgostiţilor în tradiţia occidentală şi se sărbătoreşte pe data de 14 februarie. Nu cunoaştem însă toţi legenda Sfântului Valentin, care povesteşte despre un cetăţean roman care a trăit in secolul al III-lea, despre care surse din cadrul Bisericii Catolice spun că ar fi fost martirizat pentru că a refuzat să renunţe la religia creştină…
Odată era un împărat roman al cărui nume era Claudiu al II-lea. El era un luptător îndârjit şi a avut multe războaie, din această cauză dorind o armată puternică, dar majoritatea soldaţilor săi nu vroiau să lupte. Împăratul s-a gândit că bărbaţii voiau să stea acasă cu soţiile şi copiii lor în loc să se bată pentru el. Claudiu a găsit o soluţie pentru această problemă. A decis ca niciunul dintre soldaţii din Roma să nu se mai poată căsători, gândindu-se că această lege îi va face pe bărbaţi să meargă la război. Valentin, care era un tânăr preot, credea că oamenii trebuiau să se căsătorească, continuând a lega destinele celor îndrăgostiţi în taină şi în locuri secrete, ca să nu poate fi găsit de către împărat. Dar Claudiu l-a găsit. Valentin a fost arestat şi adus în faţa împăratului. Acestuia din urmă i-a plăcut de Valentin crezându-l un om înţelept. L-a încurajat să renunţe la creştinism şi să devină un soldat roman, dar Valentin a refuzat. Atunci el a fost întemniţat şi condamnat la moarte. Până în ziua execuţiei, el a trimis scrisori de adio către prietenii săi şi le-a semnat scriind “Adu-ţi aminte de Valentin al tău.”
Valentin a fost probabil ucis pe 14 februarie în anul 269 sau 270. Totuşi este necunoscută data datorită faptului că nu se ştie dacă legenda este adevărată sau nu. De-a lungul timpului au fost vehiculate diferite versiuni despre viaţa şi activitatea sfântului Valentin, niciuna nefiind confirmată în vreun fel. În lipsa unor probe sau mărturii convingătoare, toate aceste versiuni rămân simple speculaţii. Mult mai plauzibilă pare varianta conform căreia această sărbătoare şi legendele care o acompaniază fac parte din campania Bisericii Creştine în primele secole de existenţă, de înlocuire şi asimilare a tradiţiilor şi a sărbătorilor păgâne, precreştine. În acest sens, merită menţionat faptul, că în Imperiul Roman ziua de 14 februarie era închinată zeiţei Iunona, care după unele legende, era ocrotitoarea căsătoriei.
Oricum povestea lui Valentin este una foarte frumoasă, iar ziua de Sfântul Valentin este celebrată în onoarea acestui tânăr preot martir. Treptat, însuşi sfântul Valentin a devenit, în tradiţia popoarelor occidentale, ocrotitorul îndrăgostiţilor, iar ziua de 14 februarie a devenit un prilej pentru tinerii îndrăgostiţi de a-şi trimite poezioare de dragoste, flori şi alte daruri simbolice. În America, este desuet să mai vorbim despre ziua îndrăgostiţilor ca fiind Valentine’s Day, unde la începutul secolului al XIX-lea au apărut primele felicitări comerciale (cărţi poştale) având ca subiect „Valentine’s Day”. Acesta a fost semnalul pentru comercializarea tot mai accentuată a sărbătorii, până la acapararea ei totală de către cultura de masă a societăţii de consum. Astfel, datorită unui efort de marketing concentrat, această sărbătoare, ca şi altele, cum ar fi Ziua Tuturor Sfinţilor (Halloween) sau chiar Crăciunul, este însoţită de numeroase lansări de produse mai mult sau mai puţin utile, de campanii promoţionale de mare amploare şi de alte evenimente cu caracter comercial.
Sărbătoarea a fost împrumutată dealtfel de toată ţările occidentale şi celebrată similar, fie prin surprize oferite partenerului, fie prin mesaje transmise unei iubiri secrete. În Suedia, de exemplu, este numită ziua tuturor inimilor, nefiind o sărbătoare oficială. În Slovenia, un proverb spune că Sfântul Valentin aduce cheile rădăcinilor, aşa că pe 14 februarie plantele şi florile încep să crească. Ziua îndrăgostiţilor a fost sărbătorită ca ziua în care încep lucrările în vii şi pe câmpuri. Este de asemenea spus că păsările se căsătoresc în această zi. Cu siguranţă, numai de curând este sărbătorită ca Ziua iubirii…
Totul foarte frumos, până când şi ţărişoara noastră a hotărât să împrumute Valentine’s day. Probabil, pentru că era o zi importantă a Statelor Unite, cel mai puternic stat din lume şi ca să nu cumva să “rămânem mai prejos” faţă de celelalte ţări, sau motivul poate fi pur şi simplu, pentru că aşa trebuia. Alt motiv nu-mi pot imagina a exista. Pentru că, noi, românii, aveam deja o zi a îndrăgostiţilor.
În România, sărbătoarea tradiţională pentru iubiţi este Dragobete, care este sărbătorit pe 24 februarie în strânsă relaţie cu venirea primăverii şi trezirea naturii la viaţă şi este numit după un personaj din folclorul românesc care se presupune că ar fi fiul Babei Dochia. Parte din numele lui drag, care poate fi găsit şi în cuvântul “dragoste”. Tradiţia spune că, de Dragobete, fetele şi flăcăii, îmbrăcaţi de sărbătoare, se întâlneau în faţa bisericii şi plecau să caute prin păduri şi lunci, flori de primăvară. Pe dealurile din sat se aprindeau focuri, iar în jurul lor stăteau şi vorbeau fetele şi băieţii. La ora prânzului, fetele se întorceau în sat alergând, obicei numit “zburătorit”, urmărite de câte un băiat căruia îi căzuse fata dragă. Dacă băiatul era iute de picior şi o ajungea, iar fata îl plăcea, îl săruta în văzul tuturor. De aici provine expresia “Dragobetele sărută fetele!”. Sărutul acesta semnifica logodna celor doi pentru un an, sau chiar pentru mai mult, Dragobetele fiind un prilej pentru a-ţi afişa dragostea în faţa comunităţii.
Fiind însă în preajma acestui “eveniment” mult gustat de români, deci şi de către sighişoreni, am ieşit pe stradă şi am intervievat mai mulţi concetăţeni. Întrebarea mea a fost următoarea: Cum întâmpinaţi Valentine’s Day?
Răspunsurile s-au împărţit în două categorii: pro şi contra. Mai mulţi respondenţi, cei mai mulţi tineri, mi-au zis că este cea mai aşteptată sărbătoare din an, pe care o petrec în braţele partenerilor de viaţă. Băieţii devin mai romantici, cumpărând fetelor flori, bomboane, felicitări şi alte chiţibuşuri, profitând şi de numeroasele oferte puse în circulaţie de către diferitele instituţii cu această ocazie unică. Cealaltă categorie, din fericire mai numeroasă, a condamnat Ziua Îndrăgostiţilor ca fiind o sărbătoare superficială, comercială, importată drept un kitsch occidental. Aceşti oameni au numit Dragobetele, ca fiind ziua autohtonă a iubirii. “De ce trebuie să copiem întotdeauna pe alţii, doar nu suntem maimuţe?! De ce nu ne putem onora propriile noastre sărbători?” – au fost vorbele unei doamne între două vârste.
Noemi Popa