Vigilenţa cetăţeanului – Despre imposibila comunitate a sighişorenilor

Crina Mihaela Costea

Nu ştim încă ce ne împiedică pe noi, sighişorenii, să întrupăm o comunitate, adică o alcătuire socială de oameni care trăiesc laolaltă îmbinând cu supleţe interesul propriu cu o sumă de obiective care privesc binele şi bunăstarea tuturor. Sau, mai mult, un grup alcătuit din persoane care să fie în stare să se protejeze unii pe alţii, să-şi acorde sprijin la nevoie, să reacţioneze atunci când cineva se află în dificultate. Nu reuşim să descifrăm acest cod al necomuniunii, nu putem sparge carapacea de plumb a egoismelor în care ne-am închis existenţa obştească, şi să vedem ce ne ţine atât de baricadaţi în noi înşine, incapabili de gesturi care să  ne înnobileze, fiecăruia în parte,  singura viaţă pe care o avem de trăit în această lume.

Experienţa comunitară a ţărilor dezvoltate,  la care ne place să ne raportăm când ne văicărim de existenţa mizerabilă a majorităţii românilor, arată că bunăstarea este cel mai adesea  rezultatul unor bune rânduieli a vieţii împreună. Fără să intrăm în detalii, cea mai “rudimentară” logică comunitară se bazează pe raţionamentul “trebuie să ajut ca să fiu la rândul meu ajutat dacă ajung la greu”. E un fel de egoism preventiv, care se protejează pe sine prin sprijinul acordat celorlalţi. Când o asemenea logică este acceptată de majoritatea membrilor unui corp social, se pun bazele unei solidarităţi care începe să funcţioneze ca o fiinţă vie, ca un tot unitar. Iar dacă “egoismul preventiv” de care aminteam adineauri este înlocuit de compasiune şi iubire, vorbim despre  o realizare civică care schimbă la faţă locul unde se petrece, îl transfigurează.

Drama unei familii

Într-o aşezare unde majoritatea oamenilor sunt preocupaţi doar de ei înşişi şi, eventual, de un grup retrâns de persoane alcătuind familia şi prietenii, nimeni n-are siguranţa zilei de mâine. Vine necazul, impasul, boala şi te trezeşti singur în faţa lor. Celorlalţi nu le pasă ce ţi se întâmplă ci doar respiră uşuraţi că sunt la adăpost de nenorocirea care te-a lovit pe tine. Nu-i afectează,  mulţumiţi că sunt teferi, şi te privesc cu un amestec de milă şi dispreţ ce rezultă la  întâlnirea  dintre aroganţă şi imbecilitate. Oamenii obişnuiţi te ignoră din obişnuinţă iar bogaţii te refuză pentru că au de strâns avere pentru o viaţă de cel puţin un mileniu pe acest pământ. Eşti doar tu cu necazul tău, pradă disperării, zdrobit de angoasa neputinţei. Afli, consternat, că pentru ceilalţi nu exişti şi că  existenţa ta nu face doi bani în faţa nimănui.

Ceva asemănător a trăit o tânără familie din Sighişoara, alcătuită din soţ, soţie şi o fetiţă de doi anişori,  confruntată cu un necaz dintre cele pe care nu le doreşti nici celui mai aprig duşman. Foarte pe scurt, povestea lor e următoarea: într-o zi de decembrie 2009 fetiţa se îmbolnăveşte de ceea ce părea o banală răceală (“roşu în gât” cum i se spune în popor), care de fapt era o infecţie mult mai gravă. Diagnosticul şi tratamentul necorespunzător agravează situaţia sănătăţii fetiţei, care ajunge la Tîrgu-Mureş cu ambulanţa, urmează multe zile în care se zbate între viaţă şi moarte, inclusiv stop cardio-respirator. În urma acestor complicaţii, fetiţa este diagnosticată cu tetrapareză spastică asimetrică, o afecţiune foarte gravă din soiul celor care pot nenoroci pe viaţă. În fine, alţi doctori şi recomandări de terapii recuperatoare şi o speranţă: o clinică din Ucraina unde fetiţa se poate trata dar tratamentul costă 40 000 de euro cel puţin. În acel moment familia  de care vorbim cere ajutorul comunităţii, iar comunitatea străluceşte prin absenţă. Nu există sau nu vrea să se manifeste ca atare? Nu ştim. Ceea ce ştim este faptul că după mai multe luni de bătut la uşi de oameni potenţi financiar, cerut sprijin pe străzi, internet etc. doar puţini au reacţionat. Cei mai mulţi, printre care şi personaje de pe la noi care-şi afişează cu nonşalanţă prosperitatea, au trecut netulburaţi pe alături,  preferând să-şi savureze în tihnă bucuria de a nu avea necazuri semnificative. Doar o mică parte din suma necesară s-a putut strânge iar planurile legate de terapia din Ucraina au fost abandonate. Un eşec al unei familii? Nu! Un eşec al unei comunităţi lipsă, ce ne dezvăluie cât de tare ne pasă unii de alţii, cât ne doare suferinţa celui de lângă noi şi, cel mai important, ne arată cine şi ce  suntem cu adevărat.

În loc de concluzie

O socoteală simplă ne arată că  o populaţie de cel puţin 30 000 de locuitori poate ajuta fără dificultăţi  cazuri disperate, cum este cel arătat mai sus. E suficient să economisim fiecare un singur euro pe lună, să renunţăm la o foarte măruntă plăcere pentru a alina o durere a cuiva care trăieşte aici, în Sighişoara, alături de noi. Nu trebuie să-şi vândă cineva averea pentru a ajuta. E suficientă o mică economie, atât de măruntă dacă o comparăm cu sumele pe care le plătim pe tot felul de prostii pe care nu le mai enumerăm aici din cauza numărului lor mult prea mare. Nu e greu să fim o comunitate, adică să avem grijă unii de alţii, atâta cât putem. Şi putem, chiar şi în cel mai simplu mod,  după cum am arătat mai sus.

În încheiere, dorim să amintim că încă fetiţa Crina Mihaela Costea, foarte tânăra sighişoreancă al cărei caz l-am descris pe scurt, are încă nevoie de sprijinul nostru, al comunităţii,  pentru a se face sănătoasă şi aptă, când va fi mare, pentru a-i ajuta pe alţii. Cititorilor acestui text care vor să trăiască într-o comunitate le comunicăm mai jos cum pot să pună umărul. Celorlalţi, nu le mai comunicăm nimic.

Florin Chiorean

Notă: Puţin mai jos o să găsiţi două conturi deschise la Banca Transilvania, Agenţia Sighişoara. Primul e pentru lei iar al doilea pentru euro.

IBAN RON    : RO 12 BTRL 027 012 01 C 33 229 XX

IBAN EURO : RO 84 BTRL 027 042 01 C 33 229 XX

Referinţe: Lupta cu autismul

Vigilenţa cetăţeanului – Bătrâneţe, haine grele!

“Pentru unii, singurul sprijin la bătrâneţe este toiagul.” (Vasile Ghica).

În Sighişoara, toiagul de sprijin îl reprezintă Fundaţia “Centrul Creştin Social Medical de Zi”, înfiinţat cu binecuvântarea Înalt Prea Sfinţitului Andrei, Arhiepiscop al Alba Iuliei şi dusă la bun sfârşit de Preot Protopop Dan Ovidiu, cu sprijinul oamenilor de suflet din Sighişoara şi alte localităţi. Fundaţia oferă servicii de asistenţă socială, medicală şi religioasă de peste 6 ani, unui număr de 100 – 110 vârstnici nevoiaşi, singuri, bolnavi, sau aflaţi la limita supravieţuirii. Fundaţia funcţionează în baza unui parteneriat între Consiliul Judeţean Mureş, (care asigură ajutor lunar pentru alimente, consumabile şi produse de curăţenie, medicamente, în completarea resurselor pe care fundaţia nu poate să le asigure, având în vedere că se lucrează peste capacitatea prevăzută), Consiliul Local Sighişoara (care asigură plata salariilor pentru 13 din cei 16 angajaţi, şi 90% din cheltuielile cu utilităţile) şi Asociaţia Filantropia Ortodoxă Sighişoara, administratorul centrului, care asigură alimente, medicamente, produse de curăţenie, combustibil, service pentru maşinile din dotare, şi întreţinerea sediului.

Prin personalul deplin dedicat muncii de asistenţă socială, fundaţia asigură sprijin atât la Centru (unde aproximativ 40 de beneficiari primesc zilnic 3 mese, au parte de igienizare personală şi a îmbrăcămintei, tratamente medicale, kinetoterapie, consiliere socială), cât şi la domiciliu, unde persoanele nedeplasabile primesc hrană. De asemenea, zilnic, 35 – 40 de persoane îşi preiau hrana de la Centru. pentru masa de prânz. În ultimele 6 luni, ca urmare a perioadei grele pe care o traversăm, numărul solicitărilor pentru ajutor social este în continuă creştere, în special pentru igienizare, medicaţie, dar şi pentru asigurarea hranei.

Capacitatea prevăzută a Centrului este de 45 de beneficiari, însă, având în vedere solicitările disperate ale vârstnicilor, se funcţionează mult peste limită. Ca urmare, personalul este depăşit numeric de volumul de muncă ce se impune, iar sprijinul acordat de grupurile de voluntari, din ce în ce mai numeroase, este întotdeauna benefic. Aceştia ajută mai ales la prepararea conservelor de toamnă, la bucătărie şi în anumite activităţi administrativ – gospodăreşti. Există o legătura perfect armonizată între activitatea personalului de la Centru şi activitatea voluntarilor.

Cu cele două autovehicule din dotare, persoanele beneficiare sunt aduse la Centru în fiecare dimineaţă, în funcţie de necesităţi se face igienizarea de dimineaţă, se serveşte micul dejun, se acordă serviciile medicale (tratamente, monitorizarea tensiunii arteriale, analize medicale, prin sprijinul voluntar al unor medici din Sighişoara şi Târgu Mureş, precum şi al serviciului SMURD Sighişoara), servicii de asistenţă socială (igienă personală, deparazitare, spălat, tuns, bărbierit, manichiură, pedichiură, igiena lenjeriei, etc.), precum şi servicii religioase (rugăciune zilnică de dimineaţă, în zile de sărbători religioase, spovedanie, prin sprijinul preotului Avram Florin, care activează ca asistent social). De asemenea, se desfăşoară activităţi de consiliere, recuperare psiho-motorie, recreative (activităţi la club, şah, tv, excursii, etc.) şi activităţi gospodăreşti. Tot cu cele două autovehicule se asigură şi transportul hranei la domiciliul beneficiarilor, şi al beneficiarilor spre locaţii medicale.

Condiţiile oferite sunt la standarde înalte. Sala pentru servit masa, sala pentru activităţi recreative, grupurile sociale, bucătăria, spălătoria, cămările, magaziile, sălile de odihnă, sala pentru kinetoterapie, cabinetul medical şi magazia pentru materiale sanitare şi medicamente sunt dotate adecvat şi întreţinute perfect din punct de vedere al igienei. Asistaţii se pot bucura de câteva ore de odihnă în cadrul Centrului, servesc trei mese pe zi, pregătite în baza unui meniu bogat, alcătuit în funcţie de necesităţile calorice specifice vârstei, de regimul alimentar impus, şi de posibilităţile materiale ale Centrului. În funcţie de nevoile fiecărei persoane se fac şi servicii administrative: achitarea unor facturi pentru utilităţi, mici cumpărături, achitarea taxelor şi a impozitelor, etc.

Frecvenţa şi continuitatea cu care asistaţii solicită şi beneficiază de sprijinul Fundaţiei denotă faptul că receptivitatea adevăratei valori a acţiunii este în continuă dezvoltare, iar reticenţa de a apela la astfel de servicii dispare cu timpul. Doamna Dan Gabriela, directorul executiv al Fundaţiei ne-a declarat că sunt câteva persoane care beneficiază de toate serviciile încă de la înfiinţare, din 2004.

Mai mult de jumătate din asistaţi beneficiază gratuit de toate serviciile, din cauza posibilităţilor reduse sau inexistente, iar restul contribuie, după posibilităţi, prin efectuarea de donaţii.

Personalul care deserveşte Centrul este instruit prin colaborarea cu instituţiile abilitate în desfăşurarea de activităţi de asistenţă socială. Perfecţionarea personalului se realizează prin şedinţe de lucru săptămânale: discutarea cazurilor problemă, noutăţi în domeniu, schimburi de informaţii, precum şi prin participarea la seminarii şi simpozioane de specialitate. În cadrul activităţii propriu-zise a Centrului, beneficiarilor li se întocmesc anchete sociale, fişe de evaluare şi planuri individualizate de intervenţie. În baza analizei personale, persoanele asistate beneficiază de activităţi de îngrijire organizate în cadrul Centrului şi de consultaţii medicale în policlinică sau spital, după caz. De asemenea, se oferă consiliere socială, căutându-se, în funcţie de fiecare caz, soluţii alternative instituţionalizării.

Dacă prin specificul fundaţiei activitatea este de zi, sunt multe solicitări din partea unor beneficiari pentru un aşezământ de noapte. Din cauza pierderii sau a destrămării familiilor, a consumului de alcool, şi al multor alţi factori, numeroase persoane vârstnice sunt în pericol să rămână fără adăpost, în iminent pericol de a-şi pierde orice speranţă a unui trai normal. Conducerea Centrului a început demersurile pentru transformarea Centrului de zi în Centru rezidenţial. Dacă se vor găsi fondurile necesare, se va mansarda clădirea şi se vor amenaja dormitoare pentru 20 – 22 persoane. Acţiunea benefică a Fundaţiei se datorează muncii şi seriozităţii întregului personal, angajat sau voluntar, donaţiilor sponsorilor şi ajutorului partenerilor, dar în cea mai mare măsură Asociaţiei: „RUMENIENHILFE PRO-SIGHIŞOARA”, din Elveţia. Serviciile Centrului sunt de o importanţă majoră pentru vârstnicii sighişoreni, iar sprijinul acordat de asociaţia elveţiana este hotărâtor pentru desfăşurarea în continuare a acestei lucrări, atât de necesară şi benefică oamenilor. Orice persoană poate beneficia de sprijinul Fundaţiei „Centrul Creştin Social Medical de Zi”, prin apelare telefonică sau prin prezentarea la sediul din strada Târnavei, nr. 45, iar ca urmare a anchetei sociale ce se demarează chiar în aceeaşi zi, poate beneficia imediat de toate serviciile oferite.

Cristina Ciobotaru

Referinţe: Sfântul Ierarh Nectarie de Eghina -Tămăduitorul de Cancer

Vigilenţa cetăţeanului – Minte sănătoasă în corp sănătos

Un lucru învăţat încă de pe băncile şcolii este acela că o minte sănătoasă se află doar într-un corp sănătos. Iar pentru a avea un corp sănătos trebuie să-l menţinem permanent într-o formă cât mai bună.

Nu există o reţetă miraculoasă care să ne păstreze veşnic tineri, sănătoşi şi zvelţi, însă putem adopta un stil de viaţă armonios, cu o dietă echilibrată şi cât mai multă mişcare.

Românii au însă, din păcate, mari deficienţe la aceste capitole. Puterea de cumpărare a multor familii este scăzută, astfel încât nu se asigură o alimentaţie sănătoasă, iar sportul nu este în nici un caz practicat pe scară largă. La noi, aproape 25% din elevi suferă de boli cronice. Acest procentaj îngrijorător demonstrează slaba preocupare a adulţilor (părinţi, bunici, educatori profesori), de a implementa un stil de viaţă corect. Bolile cronice ale preşcolarilor şi şcolarilor (probleme de vedere, deformări ale coloanei vertebrale, obezitate, etc.), scot în evidenţă lipsa unui stil de viaţă alimentar corespunzător şi lipsa de mişcare.

Foto: Cristina Ciobotaru

Soluţiile pentru preîntâmpinarea extinderii unei asemenea situaţii sunt dintre cele mai simple, iar pentru a le pune în practică, trebuie doar mai multă implicare din partea părinţilor şi a celor care îi educă pe copii.

Comoditatea de a ne umple stomacul cu alimente proaste, cumpărate doar pentru că aşa e acum la modă, nu mai este o opţiune corectă. De asemenea, stimularea copiilor în practicarea unor activităţi sportive trebuie să fie o preocupare constantă.

În cadrul Grupului Sportiv Şcolar Sighişoara, copiii au fost stimulaţi să practice diverse activităţi sportive. Prin selecţii din cadrul elevilor, s-au format echipe de handbal, care, sub îndrumarea domnilor profesori Lokodi şi Forsea, se antrenează de câteva ori pe săptămână la Gimnaziile de Stat Miron Neagu şi Victor Jinga.

Pe domnul Lokodi l-am găsit în plin meci de antrenament al fetelor de 10 ani, urmărindu-le cu atenţie mişcările şi corectând cu profesionalism eventualele greşeli. Domnia sa ne-a declarat că a intrat în Grupul Sportiv Şcolar din anul 1997, după câţiva ani în serviciul şcolilor generale din oraş, şi că e o adevărată pasiune. Cu echipa de junioare III, pe care de asemenea le antrenează, a participat la Campionatul Naţional de Handbal, categoria “Junioare III”, cu cele mici, însă, participă doar la jocuri amicale şi de pregătire. Dar viitorul poate aduce mari surprize. Totul depinde doar de perseverenţa micilor sportive. Rezultatele, bune sau mai puţin bune, sunt însă un mare câştig, sportul ajută şi intelectul să se dezvolte armonios.

Cu toţii ar trebui să ne reconsiderăm existenţa pe alte valori, renunţând la deprinderile alimentare greşite şi făcând mişcare cât mai multă, pentru o minte sănătoasă şi un corp sănătos pe termen lung.

Cristina Ciobotaru

Vigilenţa cetăţeanului – Vecinătăţile: tradiţie şi întrajutorare

O acţiune benefică a comunităţii sighişorene o reprezintă organizarea în “vecinătăţi”, o formă de organizare care constă în mobilizarea financiară a membrilor pentru ajutorul de înmormântare. Astfel, ca urmare a contribuţiei fiecărui membru, familiile persoanelor decedate beneficiază de un ajutor de înmormântare, destul de substanţial, astfel încât cheltuielile survenite să nu fie o povară şi mai mare, pe lângă durerea pricinuită de pierderea unei persoane dragi.

Primele astfel de organizaţii au luat fiinţă aproximativ în anii ’50, incluzând iniţial doar localnici, urmând ca în timp să se extindă şi să accepte chiar şi membri din alte localităţi. Astfel, în momentul de faţă în Sighişoara sunt peste 10 “vecinătăţi”, cele mai mari având chiar 2500 de membri.

La începutul fiecărui an se organizează şedinţe ale acestor “vecinătăţi”, în care se aduce la cunoştinţa membrilor bugetul şi activităţile anului precedent, cuantumul cotizaţiei pentru anul în curs şi al ajutorului de înmormântare. Tot atunci se confirmă înscrierea noilor membri.

În tradiţie săsească, “vecinătăţile” organizează la începutul anului sărbătoarea numită “Rihtog”, sărbătoare care reuneşte generaţii tinere cu generaţii vârstnice, costurile fiind suportate parţial de organizaţie. ”Rihtogul” este o sărbătoare de alungare a iernii care se ţine obligatoriu înainte de lăsarea Postului Mare al Paştelui. Este o sărbătoare de origine precreştină îmbinată cu elemente creştine. Saşii îi spuneau ”RICHTAG”, ceea ce în traducere liberă însemna ziua rânduielii.

Dacă în anii trecuţi fiecare familie primea sprijinul fizic al comunităţii în organizarea ritualului de înmormântare, astăzi, prin sprijinul financiar al “vecinătăţilor”, familiile îndoliate pot apela la firme care prestează servicii funebre.

Pentru o cotizaţie de 2,5 până la 3 lei de persoană, ajutorul de înmormântare variază între 4000 şi 4500 de lei, ceea ce reprezintă un sprijin destul de consistent, care poate asigura în totalitate costurile aferente.

Tradiţia se păstrează, cu modernizările aferente timpului în care trăim, şi în timp a fost adoptată de multe alte comunităţi, cărora le era total străin acest act de întrajutorare financiar şi moral.

Cristina Ciobotaru

Petrecerea Primăverii

Chiar dacă primăvara se va lăsa încă mult aşteptată de toată lumea şi de către vârstnici în mod special, aceştia au un motiv în plus să aştepte acest anotimp, nu doar pentru căldură cât şi pentru Petrecerea Primăverii. Evenimentul artistic dedicat persoanelor aflate la vârsta a III-a este organizat de către Sindicatul Pensionarilor din Sighişoara şi va fi un prilej de bunădispoziţie şi socializare pentru toţi cei care cred că primăvara înseamnă şi dezmorţire şi pretext de a ieşi din casă. Evenimentul va avea loc într-o locaţie foarte bine cunoscută, duminică, 6 martie, la orele 14.00 şi va fi dedicată în mod special: „Zilei Femeii”, însă sunt aşteptaţi să participe şi domnii deoarece în program vor fi dansuri, muzică pe sufletul generaţiei dar şi o tombolă cu surprize. Înscrierile se pot face zilnic, între ora 9.00-13.00 la Clubul Pensionarilor din strada Hermann Oberth, nr.22 iar costul biletului este de 45 lei de persoană.

Dorothea Sabina Dâlbea

Vigilenţa cetăţeanului – Taxa pe paragină, se impune şi la Sighişoara?!

“Viaţa este o condiţie necesară pentru a trăi, dar insuficientă pentru a fi. Fă-ţi datoria şi vei afla cine eşti”.

Demnă de toată preţuirea iniţiativa Părintelui Adrian Dobre, atât de frumos şi pe bun merit pomenit în ediţiile anterioare ale publicaţiei, de a afişa acest citat pe digul ce străjuie de-o parte a lăcaşului Domnului.

În contextul actualei situaţii economico-financiare, găsim uşor scuze pentru a lăsa în paragină şi a privi cu indiferenţă tot ce ne stă la îndemână: clădiri, oameni, animale.

Foto: Cristina Ciubotaru

În spatele unui modern şi foarte bine organizat depozit de materiale de construcţii de pe strada Gh. Lazăr, am regăsit, cu mare tristeţe, clădirea fostei Grădiniţe cu Program Normal şi Prelungit nr. 1, cunoscută sighişorenilor ca şi “Grădiniţa de la Stofe” Tabloul actual este sumbru, începând de la poartă, continuând pe aleea ce cândva călăuzea micuţii preşcolari în paşii spre timida-nvăţătură, şi se opreşte brusc, trist şi-nfricoşător, în faţa clădirii aflată într-o totală paragină. Prin ferestrele sparte se pot încă vedea picturi cu personaje din poveşti iar pe faţada clădirii mai dăinuie o placă metalică inscripţionată cu numele fostei instituţii, ultimele mărturii ale existenţei uneia dintre cele mai bine dotate grădiniţe din oraş. Aparţinând cândva fostei Întreprinderi de Stofe, ajunsă la rândul ei un morman de moloz într-o uriaşă groapă, împrejmuită de panouri “impenetrabile”, clădirea adăposteşte câteva persoane nevoiaşe. Şi restul… e tăcere!

Cu siguranţă părinţii micilor prichindei ce zumzăiau cândva în vestita grădiniţă şi îndrăgitele cadre didactice ce le-au format paşii spre cunoaştere sunt în asentimentul regretului profund al irosirii unei puternice resurse educaţionale.

Foto: Cristina Ciubotaru

Din surse neoficiale am aflat că această clădire aparţine acum lui “dom’ Mihai”, domn pe care îl invităm să-şi exprime punctul de vedere cu privire la starea deplorabilă în care se află fosta grădiniţă.

Un alt exemplu al delăsării l-am găsit de-a lungul căii ferate, dinspre gară înspre zona fostului stadion. Clădiri aparţinând Regiei CFR privesc chiorîş spre cei ce se-ncumetă să treacă prin zonă, cu ferestrele şi uşile smulse, pereţii ciuruiţi acoperiţi de desene multicolore, clădiri devenite în cel mai bun caz toalete publice sau adăpost al animalelor fără stăpâni. Dacă în cele din urmă s-au găsit fonduri pentru modernizarea gării Sighişoara, sperăm să se găsească şi niscaiva resurse pentru demolarea şi/sau toaletarea acestor sperietori de trenuri mai mult sau mai puţin punctuale.

Exemplele pot continua. Tronează peste peisajul istoric al Sighişoarei mulţi asemenea mastodonţi haotici, civili sau industriali. Şi restul e tăcere…

Potrivit mass-media, edilii unei staţiuni de la malul Mării Negre au propus în discuţia Consiliului Local stabilirea unei “Taxe pe paragină”. Astfel, cei care deţin clădiri pe care le-au abandonat în voia sorţii vor fi obligaţi să plătească anumite taxe autorităţilor locale.

Ne întrebăm, noi, sighişorenii, nu s-ar impune stabilirea unei astfel de taxe la nivel local? Tot în spiritul actualei situaţii economico-financiare care afectează fără îndoială şi bugetul local.

Cristina Ciubotaru

Vigilenţa cetăţeanului – Soluţie pentru o livrare optimă a pliantelor, broşurilor şi a reclamelor

Foto: Popa Noemi

Pe strada Florilor nr. 4. din Sighişoara este montată la uşa de intrare în scara blocului, un cilindru cu inscripţia: “Reclame”, iar la un alt bloc din municipiu există o cutie de lemn cu câte o cheie pentru fiecare locatar, cu aceeaşi inscripţie şi destinată livrărilor de pliante, broşuri şi reclame, ambele fiind puse de către locatari.

Este o idee foarte bună, pe care firmele furnizori de aceste tipuri de publicitate ar trebui să le ia în considerare, pentru a evita pe viitor neplăcerile cauzate posibilor clienţi.

Mai mulţi sighişoreni s-au plâns de furnizorii de pliante şi reclame, care sună la interfoane, deranjându-i. Mulţi sunt treziţi din somnul de după-amiază, care este necesar în cazul, în care ei se duc la serviciu noaptea. Multe mămici se plâng că le sunt treziţi bebeluşii, sau că efectiv este stresant sunetul interfonului, de fiecare dată, când un astfel de distribuitor se cere în scara cu pricina pentru a lăsa broşurile în căsuţele poştale.

Aşa că, ar trebui ca firmele furnizoare de pliante şi reclame să se gândească la o livrare mai eficientă a acestora. Noi am oferit soluţia. Aşteptăm să o vedem pusă în practică.

Popa Noemi

Vigilenţa cetăţeanului – Zăpada trece, gunoiul rămâne…

Foto: Popa Noemi

Ce frumoasă este Sighişoara iarna, când totul este acoperit de plapuma albă a omătului! Priveliştea imaculată ne îndeamnă la plimbări. O plimbare romantică seara, o plimbare amicală în urma căreia mai aflăm despre treburile vecinilor, o plimbare a bebeluşului cu căruţul sau pur şi simplu o plimbare revigorantă pentru a ne încărca plămânii cu aerul curat şi rece.

Iarnă fiind, am trecut de perioada “oraşului fumegând”, datorat curăţării grădinilor de resturile vegetale. Slavă Domnului!

Ce frumoasă este Sighişoara iarna, când totul este acoperit de plapuma albă a omătului!…

Dar ce urâtă devine imediat ce zăpada se topeşte! Peste tot persistă imaginea dezolantă a gunoaielor rămase în urma topirii zăpezii. Gunoaie menajere multicolore, de toate materialele posibile, amestecate cu noroiul, aflate pe marginile străzilor, a aleelor, la colţurile blocurilor, al parcurilor, parcă strigând după întoarcerea zăpezii, care măcar le-ar acoperi. Mormane de peturi, ambalaje, resturi şi altele, pe care să nu le amintim. Nu de alta, dar poate, că cititorul nostru chiar s-a ridicat de la masă…

Rezolvarea acestei probleme este una extrem de simplă şi nu ţine doar de întrebuinţările companiei de salubrizare a oraşului. În primul rând, ţine  de bunul simţ şi de un dram de bună-voinţă al cetăţenilor de a arunca resturile nemaifolositoare şi ambalajele bunurilor cumpărate în pubelele şi tomberoanele existente şi special amenajate pentru a deservi această cauză.

Pe această cale, apelăm din nou, la buna educaţie şi la consideraţia sighişorenilor, de a depune un mic efort în a “căra” gunoaiele până la primul tomberon şi a nu lăsa lenea sau comoditatea să determine descotorisirea de acestea pe oriunde se poate.

Vă mulţumim în numele mediului şi al sănătăţii tuturor!

Popa Noemi

Vigilenţa cetăţeanului – “Laptele şi cornul” în democraţie

Foto: Cristina Ciubotariu

Programul “Laptele şi cornul” se desfăşoară cu mare succes la Sighişoara. Am găsit dovada în curtea Gimnaziului de Stat Aurel Mosora, (şcoala mică), unde zac aruncate la vedere, chiar în mica grădină din faţa şcolii, câteva pahare de plastic în care se distribuie laptele, în cadrul programului mai sus menţionat.

Gunoaiele dăinuiesc acolo din perioada când nu era strop de zăpadă în zonă, deci nu se poate da vina pe condiţiile meteo actuale.  În urmă cu mai mulţi ani, fiecare clasă din această şcoală ieşea în grădină, în cadru organizat, plăcut şi social-educativ, pentru curăţenie şi îngrijirea plantelor.

Democraţia în şcoli ar trebui să înceapă cu cele mai simple lucruri. Elevii şi profesorii lor ar trebui să se ocupe de şcoala lor, dezvoltând un mod de percepţie cu totul nou în ceea ce priveşte instituţia educaţională ale cărei cursuri trebuie să le urmeze, dar care, ca spaţiu, rămâne cu totul străin celor ce o frecventează.

Cristina Ciubotariu

Vigilenţa cetăţeanului – Doamna şi vagabonzii

Din dorinţa de a adopta un căţeluş pentru fetiţa mea, m-am dus la adăpost sâmbătă după-amiaza. Acolo m-am întâlnit cu Mona Fernengal, cu o prietenă a dumnaei şi cu îngrijitorul adăpostului, trei oameni îngheţaţi, muncind din zori, curăţând cuştile, tratând animalele bolnave, dându-le de mâncare celor 85 de câini aflaţi momentan la adăpost.

Pe preşedinta ADA am prins-o nemulţumită din cauza orelor care au curs prea repede, nemaifiind timp suficient şi pentru depuricarea câinilor, care din această cauză, s-a amânat pe o altă zi. “Pur şi simplu nu ne ajunge timpul, deşi suntem aici de dimineaţă, de la ora 9…Dacă am fi mai mulţi, totul ar merge mai repede.” – a declarat Monica Fernengal, când am întrebat-o de ce sunt doar trei oameni.

Foto: Popa Noemi

Adăpostul se confruntă cu  criza lipsei forţei fizice, lipsa ajutorului fizic.  ”Din păcate, dintre cei 24 de membri înscrişi în Asociaţie, cei mai mulţi se limitează doar la plata cotizaţiei lunare. Deşi unii ar avea timp suficient, nu vin să ne ajute cu câinii, aici, la adăpost, unde efectiv avem nevoie de ajutorul lor.”  În ţara noastră ideea de voluntariat nu este dezvoltată, nimeni nu face nimic, dacă nu este plătit pentru serviciile depuse…

Din banii strânşi, care provin din plata cotizaţiei de 10 Ron, şi din donaţiile mai mari ai vreo 5-6 membri, s-a construit o magazie şi un cabinet veterinar micuţ pentru urgenţe.

Munca este grea şi solicitantă, totuşi, în ciuda tuturor sacrificiilor, Mona Fernengal nu se lasă bătută. Face totul cu mare dragoste, pentru câinii, care o răsplătesc cu pupicuri şi prin recunoştinţa care se poate citi în ochii lor.

În încheiere, preşedintele ADA apelază tot la sensibilitatea cetăţenilor: adăpostul are nevoie de un voluntar cu casă particulară, care ar putea caza puii foarte mici pe timpul iernii, pentru că adăpostul nu are încălzire. Aceşti pui ar trebui ajutaţi până la vârsta de 6 săptămâni, când sunt deja destul de mari, ca să se descurce şi singuri.

Dacă se găseşte un astfel de om binevoitor şi cu sufletul deschis, este rugat să sune la numărul de telefon 0745754566. În continuare, cei care vor să adopte un suflet iubitor, pot suna pe acelaşi număr. Reamintim, că adopţiile sunt gratuite.

Popa Noemi

Referinţe: Vigilenţa cetăţeanului – Câinii au nevoie de adăpost dar şi de afecţiune

Investitori din Italia vor un adăpost nou pentru câinii vagabonzi

Vigilenţa cetăţeanului – The lady and the tramps (Doamna şi vagabonzii)

Vigilenţa cetăţeanului: Sighişorenii – patinatori profesionişti?!

Conform Hotărârii Consiliului Local nr. 140/2006, pentru îndepărtarea zăpezii şi a gheţii, instituţiile publice, persoanele juridice şi cetăţenii trebuie să asigure şi să menţină curăţarea trotuarelor, a rigolelor, a locurilor de parcare pe care le folosesc, să îndepărteze zăpada şi gheaţa din dreptul imobilelor în care locuiesc sau le deţin sub orice formă.

Foto: Popa Noemi

Şi totuşi, să te avânti per pedes pe trotuarele din Sighişoara, continuă să fie o aventură, deşi ninsoarea s-a oprit de câteva zile. Dacă instituţiile publice, persoanele juridice şi cetăţenii au mai curăţat din zăpada şi gheaţa de pe trotuare, societatea responsabilă cu deszăpezirea domeniului public nu a început sub nicio formă această acţiune.

Astfel, în lipsa patinoarelor din oraş, sighişorenii îşi pot pune în practică talentul de patinator pe multe din trotuarele centrale şi periferice. Chiar şi în zona staţiilor de autobuz, stratul de gheaţă pune serios în pericol siguranţa pietonilor.

Probabil că măsuri se vor lua doar atunci când conducerea Spitalului Municipal va sesiza autorităţile locale că s-au înmulţit cazurile de fracturi de la secţia de Urgenţe – Ortopedie.

Pe lângă taxa anuală de întreţinere a stăzilor, locatarii sunt obligaţi să asigure şi curăţenia trotuarelor din faţa imobilelor în care locuiesc. Atunci de ce se mai percepe această taxă?

Foto: Popa Noemi

Oricum, trotuarele s-au transformat în adevărate patinoare, devenind un pericol iminent şi îngreunând circulaţia pietonilor. De câteva zile s-a aruncat nisip cu sare pentru a se grăbi topirea stratului de gheaţă, însă este un proces lent şi îndelungat. Mai ales, pe arterele unde soarele nu ajunge. Mai mulţi respondenţi au declarat că un drum de la serviciu către acasă, care în mod normal este parcurs în circa 20 de minute, se transformă într-unul de mai bine de 45 de minute, din cauza gheţii, care acoperă trotuarele, obligând pietonii  la un mers lent, grijuliu, doar astfel evitându-se căzăturile.

Dacă nu eşti un patinator bun sau un acrobat cu o echilibristică nemaipomenită, ai şansa mare de a “te trezi” pe jos, în cel mai bun caz,  lovindu-te uşor sau alegându-te doar cu o julitură mică sau cu o zdruncinătură zdravănă.

Categoria a treia de vârstă este cea mai expusă riscului. “Umblăm numai dacă trebuie, de frică, să nu cădem. Ieşim doar la cumpărături sau până la farmacie.” – a declarat o bătrânică simpatică.

Totuşi, există o categorie de trecători, care se bucură pe deplin de această situaţie: copii, care se pot deplasa din faţa scărilor de bloc până la şcoală, pe patine. Un domn cu simţul umorului bine dezvoltat a sugerat o posibilă soluţie, la îndemâna tuturor: statul acasă pe timpul iernii. Din păcate, nu ne permitem acest lucru. Să stăm numai în casă, nu se poate. Avem nevoie de bunici, pentru a sta din când în când cu nepoţeii, trebuie să ne plătim facturile, trebuie să mergem la serviciu, trebuie să ne plătim taxele şi impozitele… Doar suntem cetăţeni conştiincioşi…

Şi atunci, de ce să plătim, dacă nu ne putem deplasa în siguranţă?

Popa Noemi

Vigilenţa cetăţeanului – Cerşetorii fac grătar lângă tomberoane

În cadrul conferinţei de presă de la Serviciul de Poliţie Comunitară Sighişoara am fost informaţi că au fost înregistrate noi obiceiuri ale grupurilor de cerşetori de etnie romă: aceştia fac grătare cu mizeria din tomberoane!

În această perioadă, Serviciul de Poliţie Comunitară Sighişoara lucrează la planurile de pază pentru anul 2011 şi aşteaptă să fie reglementate noile decizii la nivel local în ceea ce priveşte transformarea în Poliţie Locală a Serviciului.  Comisia Locală de Ordine Publică Locală, formată din consilierii: Burlacu Adrian, Toth Tivadar,  Cosmin Urian, primarul şi secretarul municipiului şi Comandantul Poliţiei Municipiului Sighişoara, Traian Cizmaş, s-a întrunit de 3 ori săptămâna trecută, pentru stabilirea regulamentului cadru, a declarat Valeriu Bogdan, comandantul Serviciului de Poliţie Comunitară din Sighişoara.În 27 ianuarie, doi  agenţi ai Serviciului de Poliţie Comunitară Sighişoara vor participa la Târgu Mureş pentru o pregătire specială.

În ceea ce privesc problemele din această perioadă, cerşetorii din cartierul Bărăgan se întâlnesc la grătare lângă tomberoane, unde găsesc resturi de mâncare dar şi resturi menajere care pot fi arse şi sunt o sursă de căldură pentru aceşti năpăstuiţi. Ceea ce rămâne în urma lor este însă un dezastru: mizerii şi mai multe focare de infecţie. În acest sens agenţii au oferit avertismente şi au încercat de fiecare dată să transporte cerşetorii la domiciliul de care aparţin, însă pare o luptă cu morile de vânt. În primul rând pentru că sunt depăşiţi numeric iar pe de altă parte nici resursele nu sunt suficiente, ar fi necesară o dubă şi în special combustibil fără raţie, ceea ce în contextul economic actual nu pare să fie posibil.

Dorothea Sabina Dâlbea

Referinţe: În Sighişoara ca în Africa?

Cerşetoria, boală socială incurabilă

Vigilenţa cetăţeanului – Un model de urmat

Părintele Adrian Dobre- cetăţean de onoare al municipiului Sighişoara

Părintele Adrian Dobre (Foto: Florin Chiorean)

Data de 9 ianuarie 2011 rămâne în memoria colectivă a comunităţii sighişorene cu o semnificaţie deosebită deoarece în această zi părintele Adrian Dobre a primit diploma de cetăţean de onoare a municipiului Sighişoara în deplină rezonanţă cu creştinii ortodocşi aflaţi în catedrala sighişoreană la slujba duminicală. În acest cadru festiv, primarul municipiului, Ioan Dorin Daneşan i-a acordat acest titlu, felicitându-l în acelaşi timp din partea administraţiei locale. Iniţiatorii acestui demers au fost membrii organizaţiei „ASTRA SIGHIŞOREANĂ” (Asociaţia Transilvană pentru Literatura şi Cultura Poporului Român) susţinută prin semnatura de peste patru mii de credincioşi, din toate parohiile chiar şi ale altor confesiuni, acţiune aflată încă în desfăşurare.

Motivaţia acestui demers trebuie căutată în dimensiunile personalităţii părintelui Adrian Dobre şi privind biserica din punct de vedere instituţional şi ca o locaţie. Părintele Adrian Dobre s-a născut la 20 august 1935 la Sighişoara în familia preotului protopop de atunci, tatăl părintelui.A absolvit gimnaziul şi liceul la Sighişoara după care a urmat Facultatea de Teologie de la Sibiu. În anul 1958 s-a căsătorit cu Aurelia Dobre cu care va avea doi fii, deveniţi ulterior ingineri spaţiali. Tot în acelaşi an a fost hirotonisit ca paroh al bisericii Valea Viilor pentru ca după zece ani să devină preot la catedrala din Sighişoara chiar în locul tatălui său.

Privită ca instituţie preotul Adrian Dobre din punct de vedere ECLEZIASTIC a dovedit o frumoasă cultură teologică în spiritul gândirii mitropolitului Andrei Şaguna a cărui efigie este în catedrala noastră.Valorificând prin educaţie de la părintele său şi prin studiu universitar a devenit constant cunoscut ca având har şi vocaţie de predicator şi duhovnic în descifrarea tainelor bisericeşti. Cu acces la vasta cultură naţională şi universală a ajuns la cultura ENCICLOPEDICĂ ,urmaş al lui Horea Teculescu şi Tuliu Racota de la Astra Sighişoreană. În predicile duminicale a dublat pildele Mântuitorului cu metafore (versuri şi proză) din clasicii naţionali şi universali. S-a implicat în viaţa culturală a comunităţii fiind vicepreşedinte la Astra şi alături de soţia sa Aurelia Dobre timp de 50 de ani a fost un păstrător autentic şi propovăduitor de credinţă prin corul ortodox ,,Buna Vestire”, de pe lângă catedrala ,, Sfânta Treime”.

Dimensiunea ECUMENICĂ  a personalităţii preotului s-a concretizat mai ales prin îndemnul către toţii mirenii : ,, Crede în Iisus Hristos şi bucură-te că cel de lângă tine crede în acelaşi Dumnezeu”. În anul 1983,  după incendiul de la Biserica Romano- Catolică ,a îndemnat credincioşii să doneze  pentru refacerea acestei biserici. Apreciate au fost şi frumoasele predici ecumenice cu celelalte culte şi un gest deosebit de frumos a fost prezenţa,  în 9 ianuarie la acea omagiere,  a preoţilor de la celelalte culte. Dacă privim la dimensiunea de EDUCAŢIE si MORALĂ aceasta a fost pentru preotul Dobre exemplară prin familie şi efort personal pentru că totul începe şi se termină cu educaţia. Din discuţiile cu susţinătorii am aflat ca este cunoscut de către credincioşi ca fiind: harnic, cinstit, onest , vertical , devotat , perseverent , bun , drept, empatic , tolerant , modest , cult.

Privind biserica şi ca locaţie descoperim o altă dimensiune a personalităţii sale, cea ECONOMICO-FINANCIARĂ . În deceniile în care preotul Adrian Dobre a slujit la ,, Sfânta Treime ” multiple şi importante au fost contribuţiile sale. Cu mari eforturi,  împreună cu enoriaşii au fost depăşite consecinţele inundaţiilor din 1970 şi 1975 urmate de reabilitarea secvenţială a catedralei începând cu reparaţia acoperişului, zugrăveli, refacerea picturii, amenanjarea sediului protopopiatului împreună cu parintele protopop Ioan Boian şi continuând cu ultimele realizări : amenanjarea unei capele , a grupurilor sanitare şi înfiinţarea unui muzeu propriu Bisericii Ortodoxe. A susţinut permanent corul catedralei. De asemeni lucrarea reprezentată de realizarea unor picturi mozaic rezistente la intemperi. Activitatea rutinieră a însemnat asigurarea plăţii facturilor pentru utilităţi timp de decenii , regularizarea râului Târnava Mare l-a găsit pe ,,baricade ” , ca şi îngrijirea spaţiului ambiental în jurul catedralei şi continuând cu optimizarea cimitirelor adiacente parohiilor.

În ceea ce priveşte spiritul EUROPEAN  în vremuri tulburi preotul Adrian Dobre a fost împreună cu biserica un factor de echilibru pentru conservarea dreptului la opinie liberă, respectarea principiilor drepturilor omului după conferinţa de la Paris din 1948.

Concluziv a înţeles ca a fi sighişorean înseamnă ca formaţia ta ca intelectual o datorezi în principal comunităţii, iar dacă te reîntorci trebuie să îi dai acesteia însutit, să iubeşti nespus oraşul şi oamenii lui, să-l promovezi,  să-l ajuţi să crească şi tu o să creşti  o dată cu el. Preotul Adrian Dobre a trăit aşa cum a predicat deci ca sighişorean, ,, examenul de viaţă,, înseamnă ,, REUŞIT”. Pentru aceste dimensiuni Consiliul Local al municipiului Sighişoara prin Hotărârea nr. 182 din 28.octombrie 2010 acordă părintelui Adrian Dobre titlul de cetăţean de onoare.

Presedinte ASTRA SIGHISOREANĂ, Dr. Stelian Larga

Referinţe: Vigilenţa cetăţeanului – Părintele Adrian Dobre

Vizita pastorală a Înaltpreasfinţiei sale Andrei Andreicuţ arhiepiscop al Alba Iuliei

Vigilenţa cetăţeanului – Părintele Adrian Dobre

Părintele Adrian Dobre (Foto: Florin Chiorean)

Cu riscul de a-mi atrage antipatia multor slujitori ai altarelor din Sighişoara, afirm cu tărie că părintele Adrian Dobre este cel mai credibil preot ortodox din Sighişoara. Şi nu e doar o opinie personală! Dacă cineva ar face un sondaj printre enoriaşii de pe la noi, rezultatele ar releva acelaşi lucru. Pentru că credibilitatea părintelui nu vine în urma unor ingenioase şi viclene manevre de promovare a unei imagini false despre sine. Este, aş putea spune, un anume acord între vorbă şi faptă în vieţuirea părintelui, cum rar mai găseşti chiar şi în Biserică, locul de unde ar trebui să emane virtutea în cel mai înalt grad.

Îl cunosc de aproape 30 de ani, de pe vremea când eram un puşti care dorea să înţeleagă ce se întâmplă în Biserică şi cu ce se ocupă această instituţie divino-umană atipică pentru orice societate. Prima carte „bisericească” am primit-o în dar de la cucernicia sa şi de atunci am înţeles că un preot adevărat trebuie   musai să semene cu acest om plăpând a cărui blândeţe neprefăcută a căpătat valoare de model. Mai târziu  am aflat că părintele Adrian este foarte bine pregătit în cele ale preoţiei şi că îşi ia vocaţia în serios, deşi s-a format în nişte vremuri grele, când stalinismul prindea rădăcini puternice în România iar  clerul era marginalizat, boicotat, descurajat prin tot felul de metode de care ne aducem aminte cu oarecare silă. În aceste condiţii grele, iată că Domnul şi-a pus deoparte şi slujitori destoinici, capabili să ducă stindardul credinţei mai departe cu toate împotrivirile mai mult sau mai puţin evidente ale mediului social.

Nu ştiu cât de bine conştientizată este lucrarea de duhovnic a părintelui Dobre. Îndrăznesc să cred că mulţi sighişoreni plecaţi la cele veşnice îşi vor fi dobândit mântuirea şi datorită sfaturilor tainice ale cucerniciei sale, pe care le-au primit cu siguranţă la spovedanie atunci când s-au decis să-şi îndrepte faptele. Lucrul acesta este, cred eu, cea mai importantă realizare a unui preot în toată slujirea sa. Pentru că ce poate fi mai important pentru orice credincios decât dobândirea mântuirii?

Am auzit şi eu zvonuri despre retragerea părintelui din activitate şi,  probabil,  aceasta a fost şi semnificaţia primirii titlului de cetăţean de onoare. Dacă e adevărat, atunci pot spune că Sighişoara, prin manevrele cuiva,  este pe punctul de a se lepăda de un mare binefăcător al ei, lucru care nu poate fi ignorat şi ar trebui să ne dea de gândit. Că deja exodul de personalităţi exemplare devine alarmant şi mi-e teamă că antielitele îşi consolidează poziţia şi vom ajunge, în curând, la fundul sacului. Lăsând la o parte aceste constatări triste, să mergem mai departe cu speranţa că personalităţi de calibrul părintelui Adrian Dobre nu sunt pe cale de dispariţie şi că Domnul nu ne va abandona pe mâna  ciocoilor mai vechi sau mai noi.  Dincolo de toate, se cuvine să-i mulţumim părintelui pentru că, în vremuri grele de care încă se vede că n-am scăpat, a fost mereu lângă omul apăsat de poverile vieţii şi că ne-a arătat calea spre lumina Duhului.

Să trăiţi întru mulţi ani  părinte Adrian Dobre!

Florin Chiorean

Referinţe: Vizita pastorală a Înaltpreasfinţiei sale Andrei Andreicuţ arhiepiscop al Alba Iuliei

Vigilenţa cetăţeanului – Crăciunul duhovnicesc

Am pornit cu colindatu’

Şi de-a lungul şi de-a latu’

La bogaţi şi la săraci

Că toţi oamenii ni-s dragi

Înainte de a aborda subiectul materialului de faţă, trebuie să explic cititorilor de ce am ţinut să public aici, la vigilenţa cetăţeanului, un text care, în alte circumstanţe, ar fi fost mai potrivit pentru pagina şapte sau şase. În primul rând pentru că subsemnatul se raportează personal la momentul evocat iar în al doilea rând pentru că rubrica aceasta nu urmăreşte doar să observe diverse aspecte negative ale vieţii publice sighişorene sau neajunsuri  care ne fac viaţa mai grea decât ar fi cazul. Cum ne-am obişnuit să bombănim mai tot timpul anului, şi adeseori pe bună dreptate, că lucrurile nu merg deloc bine pe plan local sau naţional, ar fi cazul ca la sfârşitul anului, când sărbătorim creştineşte de la Crăciun  şi până la Bobotează momente importante din istoria restaurării omenirii de către bunul Dumnezeu, să lăsăm la o parte această vânătoare de rele şi anomalii, şi să descoperim ce e frumos şi ziditor în jurul nostru .

Aşa cum mi-a confirmat părintele Adrian Dobre, concertul de Crăciun al corului catedralei ortodoxe are o tradiţie de peste 30 de ani. Asta înseamnă că  şi în anii cei mai întunecoşi  ai comunismului concertul de colinde a avut loc, mai discret  dar cu acelaşi impact asupra sighişorenilor care participau  şi atunci, ca şi acum, în număr mare la eveniment. Cei care îşi mai aduc aminte pot confirma că până şi somităţi din nomenclatura locală a comuniştilor veneau la  acest concert, dar,   spre deosebire de urmaşii lor pe linie administativă (şi nu numai) de astăzi care stau în stranele  rezervate VIP-urilor şi sunt privelişte pentru toată asistenţa , se aşezau cuminţi în ungherele mai întunecoase ale bisericii pentru a nu fi văzuţi de cine nu trebuie. În perioada comunistă, în condiţiile în care colindul era descurajat formal de autorităţi şi exilat în viaţa privată a oamenilor,  concertul corului catedralei era un prilej de mari emoţii duhovniceşti sau poate doar culturale,  o insulă luminoasă într-o societate tristă şi cenuşie . Poate şi din acestă cauză, fiecare seară de 26 decembrie are rezonanţe speciale în inimile celor care îşi aduc aminte de bucuriile interzise de altădată.

Desigur, nu numai tradiţia recomandă acest concert ca un eveniment de excepţie. Momentul este pregătit cu mare grijă încă din luna noiembrie pentru ca în a doua zi de Crăciun fiecare corist în parte şi toţi la un loc să fie apţi de cea mai înaltă performanţă la  întâlnirea cu publicul. Repertoriul a fost bogat şi în 2010, cuprinzând 24 de piese corale din creaţia cultă sau inspirate din folclor, una mai frumoasă ca alta. N-au lipsit colindele arhicunoscute de  toată suflarea românească dar nici nestemate rare din bogatul tezaur muzical ce împodobeşte uriaşa sărbătoare a Naşterii Domnului. Aplauzele îndelungate şi entuziaste  ale asistenţei au răsplătit simbolic o prestaţie de bună calitate a coriştilor de la  „Vox animi”, care au oferit sighişorenilor dornici de o trăire creştinească a Crăciunului  încă o seară memorabilă.

Concertul din anul acesta a mai oferit şi alte bunătăţi duhovniceşti celor prezenţi, prin prezenţa monahilor de la Mănăstirea „Sfântul Dimitrie” împreună cu avva Ghelasie Ţepeş, stareţul mănăstirii, care au susţinut un scurt recital de colinde absolut inedite, de o frumuseţe rară,  interpretate în manieră psaltică. Aici trebuie să fac precizarea că monahii de la mănăstirea din cătunul Aurel Vlaicu sunt adevăraţi experţi în psaltică, o muzică bisericească specifică monahismului ortodox, pretenţioasă, complexă  şi care nu se învaţă chiar uşor.  Recitalul monahilor, deşi scurt, a încununat o seară cum cred că-I place Domnului să  sărbătorim taina sosirii Sale în umanitate. Un regal, cum a numit concertul din 2010 părintele protopop Ovidiu Dan cu cunoscuta-i vervă retorică.

Florin Chiorean

Vigilenţa cetăţeanului – Controale privind materialele pirotehnice

Poliţiştii sighişoreni  vor desfăşura în perioada următoare acţiuni pentru prevenirea şi combaterea deţinerii şi folosirii ilegale a obiectelor de distracţie confecţionate pe bază de amestecuri pirotehnice, artificii, petarde şi alte obiecte artizanale de acest tip. În cadrul acţiunii vor fi efectuate verificări la societăţile comerciale identificate că au achiziţionat articole pirotehnice de la societăţile importatoare, inclusiv la locurile de depozitare, în vederea stabilirii scopului în care au fost achiziţionate, legalităţii operaţiunilor derulate, destinaţiei finale a obiectelor pirotehnice, a stocurilor existente şi a modului de asigurare a securităţii acestora.

Scopul acţiunii constă în creşterea siguranţei cetăţeanului, prin prevenirea şi combaterea evenimentelor negative, generate de încălcarea normelor legislative ce reglementează regimul materiilor explozive şi desfăşurarea operaţiunilor cu obiecte artizanale şi de distracţie pe bază de amestecuri pirotehnice. Acţiunea vizează verificarea modului în care sunt respectate, în perioada sărbătorilor de iarnă 2010/2011, dispoziţiile Legii nr. 126/1995, privind regimul materiilor explozive, cu modificările şi completările ulterioare, referitoare la desfăşurarea operaţiunilor cu obiecte artizanale  pe bază de amestecuri pirotehnice. În cadrul acţiunii sunt efectuate verificări la societăţile comerciale identificate că au achiziţionat articole pirotehnice de la societăţile importatoare, inclusiv la locurile de depozitare, în vederea stabilirii scopului în care au fost achiziţionate, legalităţii operaţiunilor derulate, destinaţiei finale a obiectelor pirotehnice, a stocurilor existente şi a modului de asigurare a securităţii acestora. Poliţiştii desfăşoară activităţi în vederea identificării agenţilor economici, persoane juridice şi fizice, care efectuează operaţiuni, fără drept, cu obiecte artizanale şi de distracţie pe bază de amestecuri pirotehnice, faţă de aceştia urmând a fi dispuse măsurile legale prevăzute de art. 31, alin. 2, din Legea 406/2006, pentru modificarea şi completarea Legii nr. 126/1995, privind regimul materiilor explozive (sancţiunea pentru încălcarea acestor norme legale este închisoarea de la 6 luni la un an).

Prin modificările aduse legislaţiei în domeniu în anul 2006, prin Legea nr. 406, s-a interzis comercializarea către persoanele fizice a obiectelor artizanale şi de distracţie pe bază de amestecuri pirotehnice din clasele II – IV, T.1, T.2, precum şi a artificiilor din categoria “obiecte zburătoare luminoase” şi a pocnitorilor din clasa I. Persoanele juridice autorizate în condiţiile legii pot folosi aceste obiecte artizanale şi de distracţie pe bază de amestecuri pirotehnice numai în interes propriu şi numai în locurile autorizate. De asemenea, persoanelor fizice li se interzice confecţionarea, deţinerea, comercializarea, importul, folosirea sau orice altă operaţiune cu obiecte artizanale şi de distracţie pe bază de amestecuri pirotehnice din categoriile sus menţionate. Obiectele artizanale şi de distracţie pe bază de amestecuri pirotehnice ce pot fi comercializate de către persoanele juridice autorizate către populaţie, din clasa I, trebuie să îndeplinească condiţiile prevăzute în Secţiunea II, art. 5, din Hotărârea Guvernului 536/2002, pentru aprobarea Normelor tehnice privind operaţiile cu materii explozive. În această clasă I sunt incluse numai obiectele pirotehnice de distracţie foarte mici, de tipul artificiilor, cu o masă maximă de amestec pirotehnic de trei grame (de exemplu: Steluţe, Lumânări scânteietoare, Jerbe cu scântei, Minifacle, Minisori, Inele de foc, Sateliţi).

Articole pirotehnice rămase în stocuri din anii precedenţi, menţin  potrivit poliţiştilor, riscul potenţial ca unele societăţi, cu bună-ştiinţă, să eludeze legea şi să comercializeze astfel de obiecte către populaţie, în scopul obţinerii de câştiguri ilicite.

Anca Maria Radu